Rasucita

Printre dulciurile care mi-au placut foarte mult era si acadeaua aceea in doua culori, alb si rosu, rasucita.In copilarie imi placea taare mult.Imi cumparam una pe care a sfarmam  cu dintii si o  mincam rapid dupa care imi mai cumparam una pe care o savuram toata ziua.

Mergeam la nenea cu caruciorul cu dulciuri si-i ceream o „rasucita”.

Legat de rasucita este si o intimplare din perioada cind eram internat la Liceul de muzica din Cluj.

In curte, pe zidul dinspre Posta, erau si niste ateliere.Cumva, in subsol, ca trebuia sa cobori citeva trepte.Unul din ateliere era al unui sticlar.

Oooo, eram in stare sa stau ore intregi si sa ma uit in jos,la el, cum lucreaza.Stiam intregul proces tehnologic al prelucrarii sticlei .

Lua botul de sticla fierbinte, il fixa pe tub si sufla cite putin, sa-i dea forma dorita.Il mai punea in diverse causuri si iar sufla.In apropiere era si sala de studiu a suflatorilor alamisti.Adica trompete, tromboane, tube.Si parca si sticlarul, cind sufla in tubul lui , ii cinta sticlei care devenea pahar, vaza, si nenumarate alte articole.

Eram in stare sa fug din sala de meditatii-unde ne faceam temele supravegheati de pedagogi si de colegii mai mari- ca sa asist la transformarile din atelier.

Sticlarul se uita din cind in cind la mine, dar niciodata nu mi-a spus nimic, nici nu m-a chemat in atelier, chiar daca afara era frig.

Unul din procesele tehnologice era si pregatirea materialului ce urma a fi prelucrat.Facea lungi baghete de sticla colorata in alb si rosu pe care le taia la o anumita dimensiune si le punea intr-o lada din metal, afara, sa se raceasca incet.Imi placeau o gramada de resturi si ramasite de sticla, dar baghetele prea semanau cu „rasucitele” mele.Asa ca, intr-o zi mi-am luat una din lada.

Noroc ca m-a vazut, m-a luat in brate si a fugit cu mine la dispensarul scolii.Nici n-aveam aer sa strig.Mi-am ars cumplit miinile.Baghetele din lada aveau peste suta de grade.

Cam o luna n-am putut sa fac nimic cu palmele.Nici sa scriu, nici sa cint si ma dureau cind imi schimbau pansamentul  de-mi vinea sa fac pisu.Doar lacrimile imi curgeau pe obraji caci nu se lasau controlate, dar nu ziceam nimic.

N-a fost nici o schimbare, in „relatia” cu sticlarul.Atita doar ca, din cind in cind, imi aducea din oras cite o acadea „rasucita”.Iar eu, dupa ce mi s-au vindecat arsurile, am mers la atelier si am cintat.Nu mare lucru, caci n-aveam repertoriu, dar am cintat pentru el.

Anunțuri

19 răspunsuri

  1. Ce-și face omul (copilul) cu mâna lui… nu trebuie pedeapsă mai mare!

  2. Rasucitele acestea dulci, doamne ce amintire am si eu cu ele, imi lua tata cand eram copil de la un turc ce le vindea la o ghereta, apoi ghereta s-a inchis si turcul a disparut cu tot cu bunatati. Erau moi si bune, invelite in celofan fin. Handmade. Astazi am vazut ceva asemanator, facut de fabrica, in care iti poti rupe cu succes dintii, si sunt doar dulci, alta calitate nu au.
    Imi pare rau de patania ta! O amintire marcanta… Interesant cum s-a gandit sticlarul sa-ti aduca din cand in cand cate o acadea, oare stia ca iti plac, sau intuise? 😉

    • Cred ca si-a dat seama de asemanare.
      Desi, mie mi-a trebuit doar o mostra de sticla frumoasa, pe care am vazut-o cum se naste.

      • Pentru un meșter sticlar am născocit”Penița de cristal”. E ca o vrajă, mai că nu-ți vine să pleci de lângă meșter când făurește îngeri, păsări, tocuri din sticlă, călimări, clopoței, lupi și câte și mai câte alte minuni!Parcă intri într-o altă dimensiune, parcă privești din nou cu suflet de copil.

      • Era pe vremuri- nu știu dacă mai este- la București Curtea sticlarilor.
        Erau o grămadă de meșteri care lucrau, la vedere cu sticla.
        Un adevărat spectacol.

  3. Frumoase amintiri! Care copil nu adora celebrele acadele răsucite? Îmi închipui ce fascinant era „spectacolul” sticlarului, care… răsucea sticlă colorată cu multă măiestrie.
    Weekend frumos şi o primăvară înfloritoare! 🙂

  4. Banuiesc (doar) ce minunat trebuie sa fie sa vezi cum se transforma sticla. M-a fascinat mereu meseria de sticlar, din cat am vazut la tv, meserie pe cat de grea, pe atat de frumoasa. Eu nu m-am dat in vant dupa bomboane, de niciun fel, dar sunt convinsa ca acele acadele erau foarte bune! Frumoasa amintire, chiar daca patania a durut la timpul respectiv. Asa ai aflat cat de tare arde sticla inainte ca ea sa devina obiect!

    • Fiecare miscare pare un ritual, pare ca sa misca cu incetinitorul si cu toate astea rezultatul este deosebit.
      Da, este fierbinte rau.

  5. Acum 11 ani am avut si eu o rasucita. Am „savurat-o” trei luni de zile. M-a scapat de ea medicul si kinetoterapeutul de la spitalul de recuperare. Din cele bicolore mai cumpar la fetita mea. Sunt tot asa alb cu rosu si se pot rontai.

    • Da, ce-ai vazut, de te-ai rasucit?
      Mi-ar mai place si acum rasucite, dar n-am rabdare sa le ling, iar pentru rontait trebuie dantura specializata.Iar a mea…s-a cam dus.

  6. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  7. O adevarata intamplare….cu ghinion! Cred ca , pana la urma , mesterul te-a apreciat mult doar si pentru ca stateai sa il privesti….
    Mno , se mai gasesc si acum rasucite…tare dulci! Fiica-mea e fan rasucite! 😀

    • Ghinionul copilului care visează.
      Mai stăteau şi alţi copii să-l vadă la lucru.
      După întîmplarea asta a pus lacăt pe lada cu sticla fierbinte.Să nu-i mai vină vreunui copil ideea să se joace cu ele.
      Si acum aş mai consuma, dar trebuie dantură specializată pentru ele şi n-am, iar de lins pînă se termină nu mai am răbdare.

      • 😁😁😁
        Eu am indraznit sa-mi cumpar una , din targ si am donat-o fiica-mi , ca nu aveam rabdare sa o termin.

  8. Nici eu nu mai am rabdare sa termin o acadea , asa ca sar peste placerea asta 😁

  9. Frumoasă răsplată a primit sticlarul. Şi mai frumoasă este povestirea cu toată durerea sa. Dacă s-ar vindeca şi durerile sufleteşti ca cele fizice, ne-am putea declara fericiţi

    • Nu sînt nefericit.Normal, de-a lungul vieții s-au adunat apoi s-au cicatrizat.Doar urmele îmi mai amintesc ce a fost, dar fără resentimente.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: