Supravegheati

Aveam chef de o plimbare pe dealuri, prin paduri, pe munte.Nu catarare, nu biciclete, doar plimbare hai hui.

Asa ca, ne-am urcat in tren si-am mers pina la Bistrita.De acolo cu o ocazie pina la Cimpulung Moldovenesc de unde urma sa pornim pe Dorne spre  Muntii Rodnei si inapoi.

La Cimpulung am facut halta la Ocolul Silvic pentru informare.Ce fel de animale de prada sint in zona, pe unde este voie si pe unde nu pentru campare, ce avem voie sa rupem din natura si ce nu.

Dupa ce ne-au legitimat, ne-au spus de ursi, lupi, vulpi, porci, risi, pisici salbatice.Dar sa nu ne facem griji ca fiecare isi vede de treaba lui.

Vazind ca n-avem cort si ca vrem sa ne facem adaposturi, ne-au dat un cutit de vinatoare, rizind in hohote la vederea briceagului nostru  o toporisca cu coada scurta, bine ascutita si o folie mare de nailon spunindu-ne sa facem adapost de cel putin un metru de la sol, sa-l acoperim cu crengi si frunze si-apoi sa punem folia deasupra.In special daca ajungem in zona codrilor din Muntii Rodnei si unde ar putea fi risi sau pisici salbatice.

Sa mincam dimineata , la plecare, nu seara inainte de culcare  cind ramine mirosul de mincare in preajma noastra si poate atrage animalele.

A fost o saptamina de vis.Ne-am dat pe pante cu scoarta de copaci, am stat cu picioarele atirnate in gol urmarind ulii si chemindu-i cu fluiere facute din rachita, ne-am scaldat in ape reci de munte sau ne-am burdusit cu mamaliga cu brinza pe la cite o stina.

Dupa ce am ajuns in munte, ne-am leganat o zi intreaga in virful unor brazi inalti, cu toata padurea la picioarele noastre, bucurindu-ne de unduirile ei in vint, de vocea ei, de soare.

N-am vazut nici unul din animalele de care ne-au spus la Ocolul Silvic.
La un moment dat , la intoarcere  am simtit ca, parca cineva, ceva e cu ochii pe noi.Parca ceva ne urmarea fiecare miscare, ne numara respiratia.Nu ne-am agitat prea tare, atita doar ca am fost mai atenti  prin padure la ce se intimpla in jurul nostru.

Nu era ca o amenintare directa, sau sunete speciale .Dar simteam ca sintem observati permanent, ca cineva, ceva este in preajma noastra, jur-imprejurul nostru.Calca pe urmele noastre si noi la rindul nostru calcam pe urmele a  ceva.

Nu departe de Cimpulung, am intilnit un padurar.

Cu o iarba in gura, cu flori la palarie, cu arma rupta in doua pe brat, zimbind cu toata fata.

No, cum v-a placut pe la noi? ne-a intrebat.

Foarte frumos, parca e paradisul aici, dar in ultima parte am fost supravegheati de ceva sau de cineva.

A inceput sa rida in hohote.

Da’ cum v-ati inchipuit voi, ca treceti pe teritoriul lupilor ca pe strada voastra?

De cind ati intrat in zona lor v-au fost in preajma si i-ati simtit doar cind ati fost prea aproape de catelele cu pui.

O sa mai stea o zi intreaga ,  unul sau doi de paza, dupa ce veti fi plecat si-abia apoi s-or intoarce  la alte treburi.

Am returnat , cu multumiri, cutitul si toporisca si ne-am promis ca vom mai veni .

Eram incarcati de frumusete si de puritate.

Anunțuri

24 răspunsuri

  1. Frumoasă plimbare !!!
    D-șoara Cola unde a fost în tot acest timp? 🙂

  2. Suberb text!
    Bună dimineaţa!

  3. Ioiiii…dumnezeiasca plimbare ati avut…

  4. Faină incursiune în inima naturii! Ar trebui repetată în zilele noastre, pentru a putea face comparații.

    • Practic, fiecare iesire in natura era frumoasa.
      As vrea sa refac unele trasee din tinerete, dar…
      Stii cum e , atunci, la tinerete te bucurai de orice, pur si simplu.Acum, constati ca te bucuri si faci analiza.
      Nu-i la fel.
      Mai iesim si acum, dar nu mai e bucuria, filfiiala, trairea- de parca eram eroii lui Jules Verne sau Ciresarii.

  5. Frumos tare! Cred ca putini se pot lauda cu astfel de excursii, asa ca te poti considera un om fericit, zic eu! Eu sigur ramaneam la prima cabana si ma recuperau la intoarcere…

    • Nu stiu daca mai sint si altii, dar noi am avut citeva iesiri, de lunga durata , foarte frumoase si ni le amintim cu drag.
      Pai, daca erai si tu , sigur mergeam in alta parte.

  6. Asta da excursie, sa simti natura, sa faci parte din ea. Foarte frumos, multumim si pentru aceasta amintire.
    Cu respect, Adrian

    • Una din excursiile din tinerete.
      Cred ca si tu ai multe de genul asta.
      Poate car ar fi trebuit sa o nuantez un pic, dar n-am dispozitie de scris de o vreme.

      • Da, eu am avut norocul in pofida tineretii mele, de a sta pe langa oameni ca tine. Poate unora li s-ar parea ciudat acea senzatie de a te simti urmarit. Unii pot asocia din necunostinta de cauza, din simplul fapt ca traiesc in oras, cu altceva. Insa in padure, simturile devin altfel, mai ales daca stai cu zilele. Iar lupul este o prezenta discreta, sta la distanta de om, probabil in 98% din cazuri nu-l vedem, dar el este acolo. Doar iarna ne dam seama cat este de numeros sau de putin reprezentat in anumite zone… dupa urme. Foarte frumos ai povestit, desi am observat ca nu mai ai dispozitie de scris. Dar cine vrea sa citeasca, rasfoieste blogul putin, sunt atatea articole scrise de tine.
        Multumesc.

      • In Muntii Rodnei am copilarit o vara (trei luni) cu un unchi de-al meu, padurar si atunci am invatat eu sa cunosc padurea, plantele, animalele si mai ales, am invatat sa cunosc, sa respect si sa iubesc muntele

  7. Ce amintiri frumoase ! Avere pentru la bătrânețe ! 🙂

  8. Nu ati fost o amenintare pentru ei, s-au purtat ca atare, v-au insotit amical.
    Animalul stie, simte, nu stiu cum, poate vede aura, poate simte energia, poate simte vibratiile, nu stiu ce simte, dar stie de cele mai multe ori ce are de gand omul din teritoriul lui.
    Faina poestire! 🙂

    • George, m-am pierdut in detalii, dar intentia mea a fost sa arat cum se manifesta animalele in mediul lor, atunci cin si noi sintem in mediul lor.In cazul asta, lupii.
      Sigur ca au fost si altele , dar ne-au ocolit.
      E drept, stiind cum sa mergem pe munte, cum sa mergem prin padure, am incercat sa deranjam cit mai putin mediul si tot ce contine.
      Cum i-am spus si la Adrian, nu prea am chef de scris, altfel poate ca as fi nuantat si alte , inca multe, situatii din acea excursie.
      A fost frumos si-mi amintesc cu placere si cu nostalgie.

  9. Dupa parerea mea, ati fost tari. Sa stai zile la rand in padure…. nu poate oricine. Eu, chiar daca am padurea aproape, n-am dormit nici o singura noapte, macar, in padure. Da, o singura data am trecut prin padure, singur, noaptea, cand pierdusem trenul si am mers pe jos, pe calea ferata, vreo 20 km (coroanele copacilor se impreunau deasupra liniei ferate, nu se vedea cerul si era intuneric bezna). Si a fost o experienta de neuitat. Auzeam zgomote de crengi calcate si mi se ridica parul pe ceafa la fiecare dintre ele! Nu exagerez si nici nu sunt fricos din fire, era ceva instinctiv. Am mai stat la cort, cam o luna, in padure, in Delta. Dar era cu totul altceva, satul era aproape, iar noi eram multi, Dunarea era aproape si nu simteam absolut nci un pericol. Nu se compara padurea aceea din Delta cu orice padure de la noi (acum nici nu mai exista, a fost „inlocuita” cu constructii, asa cum doresc unii, ca sa fim si noi civilizati ca cei din vest).
    Cu putina invidie (pentru ca eu n-am avut parte de asemenea clipe), va felicit din toata inima. Pacat ca acum nu mai sunt aceleasi tendinte, drumetiile sunt ceva… organizat.

    • Daca ai un pic de timp liber si vrei sa mergi, nu trebuie organizat.Doar sa vrei.
      Stii cum faceam de cele mai multe ori?
      Unul din noi, legat la ochi se invirtea si cind se oprea, aceea era directia in care mergeam.Normal, pe jos si fara sa ocolim.
      Dar asta presupune sa-ti placa in natura si sa nu-ti duci cu tine confortul de acasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: