Sub povara amintirilor

Singura sub povara amintirilor.

Cite nunti, cite scincete de copii, cite sarbatori, zile toride si ierni grele.

Si-acum e singura sub povara atitor amintiri…

Casa

Casa

Singura, pustie...

Singura, pustie…

Asteapta

Asteapta

In aceste patru zile prin Apuseni am vazut o gramada de case singure, pustii.Unele cu, inca, urme ale celor care le-au locuit.Altele zbircite, chinuite, imbatrinite, uitate.

Le-as renova pe fiecare si as locui acolo.In inima muntilor.

M-a durut singuratatea lor,asteptarea lor, pustiirea, incet incet prabusirea.

Reclame

36 răspunsuri

  1. Da… exact tristeţea caselor despre care vorbeam şi eu odată… Parcă se apleacă către pământ să-şi caute stăpânii dedesubt.

    • Fiecare casa, mai ales cele de la munte, a fost construita cu dragoste ca sa fie adapost si leagan.
      Doar amintirea dragostei le mai tine in picioare.
      Cit timp?…

      • Până când vor oboşi să-şi aştepte stăpânii şi vor pleca uşor după ei. Doar şi casele obosesc să aştepte la un moment dat.

      • Nu, ele nu obosesc.Ele doar asteapta.Chiar si cind ramine doar o movila de pamint, inca asteapta

  2. adevarat, mare necaz sa nu mai poti -din motive financiare – sa întretii casa construita cu eforturi de parinti, dar cel mai mare pacat este sa o lasi în paragina „din lipsa de timp”!

    Acum doi ani am petrecut si noi o vacanta în zona Chiscau si am batut cararile Apusenilor timp de o saptamâna. Minunate amintiri am adunat!

    • Pe cele mai multe le-am gasit prin satele ascunse prin ungherele muntilor, in special prin zonele miniere.Cum minele s-au inchis, cei care le-au locuit s-au mutat in zone mai populate,cu mai multe utilitati si probabilitate mai mare pentru un loc de munca.
      Sint tare frumosi Apusenii.

  3. frumos si trist… frumos!

  4. De cativa ani ma bate gandul sa fug si sa ma ascund „pe-un picior de plai, pe-o gura de rai”. Iar eu cred ca visul asta va deveni realitate peste alti cativa ani..

  5. Apusenii au o frumusete aparte, neamiintalnita prin alte zone de la noi si de aiurea. Pacat de casutele astea, se vor narui in tarana in cateva decenii, luand cu ele amintirile, ca toate casele parasite…
    Frumoase fotografii, multumiri !

    • Asa este, Zina.
      Apusenii sint frumosi.Nu siz ca sint mai speciali decit alti munti, dar sint frumosi.
      Sint atit de triste.
      Nu-ti trebuie multa imaginatie sa vezi cita viata era cindva in ele si-n preajma lor si-acum…
      Multumesc!

  6. Asteapta asa cum noi, oamenii, nu vom stii niciodata sa asteptam!Daca gasesti fonduri pentru renovarea macar a uneia dintre ele, anunta-ma, vin si eu!

  7. Visuri spulberate, trecute… Trist, tare!

  8. Multi au uitat vorbele „casa parinteasca, nu se vinde si nu se lasa”.
    Pleaca in concedii pe alte meleaguri si nu stiu ce peisaje si liniste au chiar acolo unde s-au nascut parintii si strabunii lor…

    • E cam adevarat ce spui.
      In toata zona de unde-s casele astea au revenit la vatra 2 (doi) tineri.
      Renoveaza si actualizeaza confortul si vor sa faca mai mult.le-am urat succes.

      • ar trebui sa te faci „culegator” de artizanat de prin poduri parasite

      • Ar fi doua motive care ma retin:
        -unu-mi-ar parea o impietate sa tulbur linistea acelor case
        -doi-mi-e frica sa nu cad si sa ma dezarticulez.

  9. Mulțumesc pentru vizită! Cu mulți ani în urmă am fost în Apuseni pentru un documentar. Atunci viața pulsa acolo și mi-a plăcut foarte mult.Acum este trist ceea ce ai văzut și te doare sufletul când se întâmplă toate acestea..Oare ce se întâmplă cu noi?

    • Saru’mina!
      Mi-a placut ce am gasit acolo.
      Am mai fost in acea zona in urma cu zece ani.Aeunci era o singura casa parasita,dar inca nu era de vinzare,iar acum este aproape prabusita si inconjurata de padure .
      Locuitorii de acolo erau mineri.Dupa ce s-au inchis minele au ramas dezorientati.Multi au plecat in alte tari,multi s-au mutat la Dumnezeu,iar citiva au mai ramas acolo sa-si pliga amintirile.
      Ce s-a intimplat?
      Capitalismul si democratia si-a batut joc de populatia acestei tari.

  10. Ce păcat că multe astfel de case, sate, cătune…se pierd în negura uitării şi a părăsirii. Văd tot mai multe case părăsite prin satele româneşti, iar asta ar trebui să fie un semnal de alarmă, căci fără sate, ce va mai rămâne din ţara asta? Prea multe ruine în jurul nostru… O ţară de ruine…

    • Ar fi citeva raspunsuri, dar se ajunge la altceva decit am vrut eu sa arat.
      Pacat ca multe sint,inca, frumoase.Au rezistat generatii, iar acum se prabusesc.

  11. nicio grija – de la anu o sa le refaca chinezii!

  12. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  13. Adevărate bijuterii de inginerie populară!
    Păcat că ne uităm tradițiile și locurile pe unde ne-am născut și crescut.
    Și păcat că noi, cei care le iubim, nu avem destui bani să le refacem și să le locuim.

    • Sate întregi au rezistat sute de ani, iar acum sînt înghiţite de pădure, de uitare.
      Mi-ar fi greu să mă hotărăsc unde să locuiesc.Sau m-aş muta dintr-un loc în altul, doar pentru a continua, cumva.
      Acea eternitate născută la sat începe să moară, tot acolo.

      • Ai perfectă dreptate!
        În drumurile mele „oltene” am văzut multe case, superbe, lăsate în paragină, în schimb am văzut destule case „cu turnulețe” care au fost ridicate, unele nelocuite, neterminate. Am văzut oameni în vârstă, în casele lor tradiționale, dar pe care nu mai fac față să le întrețină așa cum se cuvine.
        Mi-am spus că, la unul din drumurile mele, mă voi opri la cât mai multe astfel de case, să le fotografiez, spre aducere aminte. Am făcut asta și cu unele construcții din București și mă bucur, pentru că deja unele au dispărut. Măcar amintirea fotografică să mai dăinuie, un timp.

      • Poyele de aici sînt dintr-un sat de mineri din Metaliferi.
        Fiind un sat fără trecere, ascuns în inima muntelui, e părăsit pe zi ce trece.Tinerii au plecat, iar bătrînii, dacă nu mai pot creşte şi întreţine animale, n-au din ce să trăiască. Se sting, iar pădurea acoperă, încet, totul.
        Măcar atît putem face.
        Poate, odată, va fi nevoie de aceste fotografii.

  14. Reblogged this on euzicasa and commented:
    O privire spre trecut, nostalgică, care pune orice Român pe gânduri…

  15. Am nimerit într-un ocean de nostalgie……….
    Viitorul nu se întrevede, dar………
    Numai optimiștii îl pot vedea……..
    Cred că va fi nevoie de aceste fotografii……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: