Mergind

Azi dimineata cind mergeam la lucru ,prin zgomotul si agitatia orasului inabusite un pic de ceata care invaluia totul,am ajuns din urma un tinar.

M-a intrebat unde-i spitalul si dupa ce i-am aratat unde e am mers o vreme impreuna.

Vorbea cu mine,dar parca singur:

-…sint pietre la rinichi,la bila,la ficat…

Si-a ridicat ochii inecati in lacrimi si m-a intrebat?

-Cum sa-i spun unui doctor ca eu am pietre la inima?

Si s-a indepartat,prin ceata,plingind…

 

15 răspunsuri

  1. un poem! un poem trist, asa cum e si viata!

  2. Cel mai dureros sa ai o „piatra pe inima”. O durere, pe care nici doctorilor intr-adevar, nu poti sa o spui.

  3. Necazuri, supărări, dureri – „pietre” la inima omului! Bietul om, amarnic îl mai apăsau acele pietre!

  4. Impresionant, Alexandru… intr-adevar…. ce medic intelege pietrele din suflet? Poate numai Unul…

    • Da,dar pentru acel Unul trebuie sa fii atras,sa doresti si sa accepti intelegerea Lui.
      Sa intelegi ca este singura solutie.

  5. destinului nu i se poate nimeni opune… suntem toti, simpli spectatori… Cei loviti vor gasi singuri luminita din capatul tunelului si daca fortele îi vor ajuta, vor reusi sa mearga mai departe. Surse ale fortelor de care pomeneam sunt prietenia, sinceritatea, credinta în Bine…
    Sa ai un sfârsit de saptamâna cât mai placut!

    • Carmen,aici nu este corba de o leapsa sau un test-cum,se pare ca a inteles si Vasile Dumitru,
      Mi-a iesit in cale un tinar care,clar ,avea nevoie de ajutor iar eu n-am fost in stare sa-l ajut.

  6. pietrele la inimă trec doar cu iubire…

  7. E foarte trist și descurajant când întâlnești suferințe ale sufletului, mai ales la cei tineri. Ți se pune și ție o piatră la inimă, fiindcă nu poți să-i ajuți…

  8. Omul putea avea probleme psihice, chiar daca la prima vedere nu parea. Iar acestia nu pot fi rezolvati decat prin terapii specifice, nu e cazul sa ne bagam daca nu ne pricepem, ne pot afecta si pe noi. Eu una ma simt neputincioasa in fata unor astfel e cazuri, pot ajuta pe cineva cu o paine, cu ceva de mancare, dar mai departe e treaba medicului.
    Dupa ce am nascut-o pe fetita mea, am stat in spital inca doua saptamani, sa mai ia in greutate vreo 200 de grame, si acolo o asistenta medicala mi-a spus niste vorbe pe care n-am sa le uit niciodata: „Doamna draga, viata asta e o jungla! Supravietuieste cine poate! ” Si de atunci ma tot conving ca asa este.
    Spune o rugaciune pentru baiatul pierdut pe strada. Ingerul lui o va auzi si ii va da un ajutor.

    • Pai,cam asta este singura osibilitate de ajutor si asta am facut.
      De fapt,e bine sa facem asta pentru oricine.
      Saru’mina!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: