In urma cu citiva ani eram cu un prieten in raiul tineretii noastre, Cheile Turzii.
Sotiile au ramas undeva jos,linga masini in timp ce noi am pornit in plimbare,catarare vis si joaca asa cum facusem de multe ori.
Eram pe platoul din fata cheilor,undeva in apropierea localitatii Cheia, cind pe Valea Ariesului in sus s-au adunat norii si era clar ca o sa ploua.
Noi tocmai mincam intr-o veselie fragi si ne pregateam sa stringem si pentru sotiile noastre cind Puiu (prietenul meu) ridicind ochii a vazut furtuna apropiindu-se.
Era un adevarat spectacol.Norii ca o herghelie in alergare se depaseau,treceau unul desupra celuilalt si veneau,veneau intunecind orizontul.Fulgere punctau ici-colo cite o demarcatie de ele stiute si totul era in liniste.O liniste parca,de sfirsit de lume.Nici pasarile nu mai cintau,ciinii din sat nu latrau,tot imprejurul era incremenit intr-o asteptare grea.La noi nu ajungea nici un sunet din framinarea pe care o vedeam apropiindu-se .
Eram in perioada cind studiam de zor tehnici si proceduri de radiestezie si nu prea imi vedeam lungul nasului.
Zice Puiu:-Fa ceva sa mai stea un pic pentru ca uite ce-i aici!
Era,pe o suprafata cam de 20mp, plin de fragi.O minunatie pe care iti venea greu sa o lasi acolo.Dar si furtuna era deja cam pe la Buru (cam 5-6 km).
Si am facut ce stiam.Furtuna se invirtea pe la Buru in timp ce noi stringeam fragi cu bratul.
La un moment dat s-a auzit un zgomot cumplit.Un tunet care suna ca si cum s-ar fi prabusit toate stincile pamintului acolo,in apropierea noastra.
Am pornit spre masini,atita doar ca eu n-am avut voie sa ma indepartez de zona pina n-am participat la un „spectacol”.Jur imprejurul meu cadeau fulgere ,picuri uriasi de ploaie m-au udat mereu si mereu,vintul m-a dirijat in toate directiile,iar cind am ajuns la masina eram ud leoarca,fragii din mina erau doar niste codite fara fructe.
Aveam senzatia ca limba mi-e mai mare decit gura,iar vizibilitatea mi s-a redus la un cerc micut (2-3 cm).
Am mers pina la Cluj cu 30km/h.Nu din cauza vizibilitatii lasate de ploaie si vint ci din cauza imposibilitatii de a vedea ceva clar prin cerculetul din fata ochilor mei.
Dupa o saptamina am mers,in aceiasi formatie,la Maguri Racatau care tin de Muntii Gilaului.
Zi minunata-cer albastru,padure cu sute de nuante de verde,pasune cu mii de flori,piriu curat si vesel si… o fraga.
Am vazut-o,am cules-o,am atins-o cu buzele si…am zacut toata ziua cu gura plina de limba ,bleg si cu vizibilitatea redusa la un cerc de 2-3 cm,undeva dincolo de nas.
Asta a fost lectia mea.N-avem voie sa intervenim in mersul firesc,iar daca o facem…
M-am ales cu alergie la fragi si capsuni !
Oriunde am fost pe munte,fragii erau hrana principala.Acum s-a terminat.Mai pot doar sa trec prin piata pe linga tarabe si sa miros frumusetile de capsuni.
Oricum,iubesc la fel de mult si muntii,si vintul,si norii si sint fericit cind sint eu-ei.
Filed under: Amintiri, Intimplari neobisnuite | Tagged: Blogul lui Fosile, Buru, Cheia, Cheile Turzii, Fragi, Intimplari neobisnuite, proceduri, radiestezie, tehnici, Valea Ariesului |
Wooow, ce pofta mi-ai facut de fragute, fosile si tocmai acum , cand nu mai sunt ( glumesc desigur, nu te invinovatesc) ! Tare mult imi plac si mie.
Nici eu nu-mi pot explica fenomenul acesta alergic la capsuni. E ciudat cum, zmieura si fragute pot manca, insa, capsuni, nu…. nu fruct crud, decat, daca fac gem din ei! Am consultat mai multi specialisti si am primit diferite explicatii si singura recomandare de la fiecare in parte, sa evit sa mananc capsuni, doar asa cat unul de pofta!
O seara minunata iti doresc, fosile, cu mult drag! 🙂
Stefania,n-am avut alergie la fragi si capsuni,pina cind nu m-am amestecat in mersul normal al vremii.
Pentru mine a fost o lectie pe care trebuie sa mi-o asum.
Noapte buna!
echilibrul in care traim noi si natura este atat de sensibil…
dar tu ai inteles ce ai avut de inteles…
Da,Pandhoraa,mi-am primit lectia.
Interesanta lectie!
Ti s-a permis sa intervii, apoi ti s-a aplicat corectia. Intr-un fel natura ti-a confirmat darul, ti-a aratat ce poti face, dar si ce nu ai voie!
George,nu ne este interzis nimic,dar trebuie sa suportam si sa ne asumam consecintele faptelor noastre.
In cazul meu,am primit cu liniarul peste degete imediat,dar s-ar fi putut sa treaca ceva timp pina la corectie.
Si daca ai sti ce mult imi plac fragii si capsunii…
Bunicul meu din partea mamei era pasionat de gradinarit si avea citeva zeci de feluri de capsuni.Iar pentru iarna dulceturi,gemuri,compoturi si nenumarate alte forme de preparare.
Daca as fi deviat furtuna n-ar fi fost bai.Dar eu,destept si cu „stiinta”,mi-am dat in petec.
Poate fi și așa cum spui tu. În fond, ”sunt multe în Cer și pe Pământ care sunt ascunse înțelegerii noastre”, cum zicea marele Will…
Zina,nimic nu ne este ascuns.Totul este „la vedere”,dar trebuie sa vrem sa vedem.
Mi-a placut cum ai povestit !
Esti invitatul meu ,in fiecare vineri la „Refexsii in oglinda” !
Numai bine si spor maxim!
Multumesc,SoriN !
Aveam nevoie de un pic de schimbare si am gasit-o la tine cu reflexiile.Dar nu voiam sa ma infiintez acolo fara sa-ti fi cerut acordul.
Sa-ti fie bine!
Nu ma dau in vant dupa fragi, mai mult imi place sa-i vad acolo, in padure.
Nici dupa furtuni nu ma dau in vant, le tolerez doar daca sunt acasa, in siguranta.
Dar experienta ta din Chei a fost, intr-adevar, una deosebita si te felicit pentru concluzia trasa!
Cafeluta,a fost si este o concluzie aplicata.
Nu-mi mai dau in petec si-mi vad lungul nasului.
In ce priveste spectacolul naturii oferit de furtuni,mie imi place sa le vad,sa fiu aproape.
De faptul ca nu mai pot minca fragi sau capsuni imi pare tare rau,dar…ce-si face omul…
Saru’mina!
Noapte buna!
O experienta neobisnuita, din care deduc ca marea logica a universului nu prea are de-a face cu aceea marunta, incropita, a omului. Eu una inteleg mai greu o astfel de relatie cauza-efect, dar tu esti cel patit si stii ce ai simtit in acele momente.
Ma gandeam apoi ca noi toti avem parte de oarece renuntari pe cararea vietii, cu sau fara voia noastra lasam in urma, la rastimpuri, cate o nostalgica poiana cu fragi. Poate ca asta e voia Firii, si n-avem cum sa ne opunem.
Acuarele,cind primesti un deget,nu sari sa iei toata mina si-apoi sa faci ce vrei cu ea…
Eu cam asta am facut.Eram atit de incintat de tot ce pot,incit am uitat sa cer voie intii si-abia apoi sa incerc ceva.Si am primit peste degete de citeva ori.Chiar si-a amintit si nevasta-mea,dupa ce a citit si ea articolul,ca dupa aceasta corectie m-am linistit si mi-am vazut de treaba.Iar treaba mea nu este sa modific cursul normal al lucrurilor.
Eu multumesc ca am primit aceasta corectie .O corectie imediata si pe care am putut-o asocia cu vina mea.
Fiecare poate sa traga propriile concluzii de aici.
Mi s-a făcut dor de vară: de fragi, de zmeură și de căpșuni( chiar dacă sunt și eu alergică). De aceste minunate fructe roșii, bucuria pădurilor. Care se pare că au și ”atitudine”, știu să bucure, dar și să pedeapsească.
Întâmplarea ta mă face să mă gândesc oarecum la ”După melci”, a lui Ion Barbu. Este o experiență interesantă, care te-a marcat și din care ai avut ce învăța.
O seară cât mai plăcută!
E o experienta care ma ajuta sa nu-mi mai bag nasul in orice si sa-mi vad de treaba.
Noapte buna!
Noapte bunăă!
Reblogged this on Fosile şi pietre.