Nici eu nu cred ca toate,dar absolut toate articolele pe care le public eu sint bune,foarte bune,excelente sau nemaipomenite.De aceea ma mir cind ,unii bloggeri pun like la tot ce public eu.
Chiar atit de mult le place ce vad sau citesc la mine incit ramin fara grai?
Pun like si gata,n-au nimic de spus?
Ce sa inteleg eu din aceste like-uri?
Daca au nevoie de ceva,au nevoie de trafic sau orice,de ce nu spun?
Blogosfera abia asteapta sa ajute pe oricine.Au fost multe cazurile de ajutor,de o mina intinsa,de un umar de sprijin.
Normal ca imi pica bine cind vad un like si aud (citesc) o vorba,o fraza referitor la ce am scris ,la ce am postat sau nu neaparat.Desi comentariile in doi peri,doar ca sa nu zic ca n-au spus ceva ma scot din sarite si raspunsurile mele sint…pe masura.
A,ca unii din cei cu care ma vizitez de mult,trece si pe la mine sa-mi lase un semn ca inca mai e,ca va mai veni ,dar acum nu-i vin cuvintele la tastatura,e altceva.
Si mie mi se intimpla sa trec pe un blog,sa citesc ce-i acolo,sa las un like urmind sa trec mai tirziu cu un comentariu si…sa n-am timp,sa n-am cuvinte sau sa uit.Dar asta nu se intimpla absolut la toate postarile.
Mai sint destul de multi care doar trec ,fara sa spuna nimic,fara sa lase un semn.
Pe la mine trec cei interesati de minerale,de pietre.
Probabil de aceea apare un fel de plictiseala in a mai scrie ceva.Tot mai multi au lasat-o mai moale in ultima perioada.
Toamna o fi de vina…
Filed under: Despre cuvinte | Tagged: Ajutor, blogereala, Blogul lui Fosile, comentarii, like |
Mie imi convine butonul de like, imi place si fața care apare in dreptul meu, nici ca as putea sa ma descriu mai bine:)
Ma simt jalnic si pentruca vine vremea si mai rea, tot mai rau o sa-mi fie si mie. Vreau sa scriu mai mult dar nu ma descurc, butonul like il folosesc si ca salut. Multumesc de intelegere.
Salutari din Brasov!:)
Servus,Robert!
Tu mi-ai explicat la tine cum sta problema si inteleg si sint de acord,in cazul tau.
Aici m-am referit la cei care n-au fost pina acum pe la mine si brusc s-au indragostit de tot ce sint eu in stare sa elucubrez.
Noapte usoara!
bine punctat! eu am trecut pe platformă proprie și nici măcar nu mai am buton de like. mai bine, zic eu. și da, mai bine scriu un comentariu fără nici o legătură cu postarea, adică pur si simplu un salut, decât să dau like.
n-are legătură cu toamna. mai apare plictisul de blogărit cîteodată… știu asta din experiență. din contră, vara ar trebui sa fie liniste, ca-i lumea in concedii si n-are vreme de stat pe net, iar toamna, odată cu venirea ploilor oamenii se presupune că stau prin căși și deci pe net. zic și eu 🙂
Lasa,ca de multe ori as pune like,la tine,dar n-am aceasta posibilitate.
Si nici cealalta platforma n-are like.
Cum i-am spus si la Robert,e imposibil sa placa tot ce elucubrez,sa nu fie o parere,ceva de spus,ceva impotriva…
Daca odata cu ploile vin si diverse dureri,mai putin ai chef de scris,de comentat,de stat gramada in fata monitorului.
Noapte buna!
Stiti ce, este de ajuns sa stiu ca un domn onorabil ca dumneavoastra citeste unele articole de la mine. In aceeasi masura, si mie imi plac unele din articolele de pe acest blog si mai ales fotografiile cu ,,chietre”( cum spunem noi, moldovenii). Asa ca cea mai mare parte dintre like-uri sunt…sincere. Sa le luam asa cum sunt!
Cu respect.
Ganduri frumoase si binecuvantate.
Viorel,multumesc pentru apreciere!
Cum si tu ai spus,iti plac „unele” din articolele din acest blog.
Sa stii ca iau marea majoritate a like-urilor ca fiind sincere.
M-am referit la cei cu care, poate, ne intersectam pe alte bloguri si brusc se indragostesc de mine si le place absolut tot ce apare aici.Dar fara un comentariu,fara o opinie,fara nimic.Doar like….
Sa-ti fie viata insorita !
Am observat şi eu…există persoane care pun like imediat ce am postat ceva…indiferent ce, ori cât de lung e articolul, abia ce apăs tasta Publică şi a apărut un like. Şi eu cred că aceştia sunt doar în căutare de cititori/vizitatori.
Când pun un like, la tine sau în multe alte părţi, am un motiv anume, personal, pentru care-l pun. Uneori mă emoţionează numai un cuvânt sau un fragment dintr-o imagine.
Zile frumoase, fie ele şi de toamnă!
In septembrie a fost un blogger care mi-a like-at toate articolele.Cind-cu greu-am ajuns pe blogul lui si l-am intrebat de ce s-a indragostit in halul asta de tot ce public eu de ramine fara grai sau daca pot sa-l ajut cu ceva,a inchis comentariile la categoria respectiva si n-a mai venit pe la mine.
Dimineata a fost ceata .Acum s-a ridicat si e soare.
Saru’mina!
Si acum am apasta Like-ul!
Si asta pentru ca sunt de acord cu cele spuse de tine.
Cand publici fotografii cu pietre, pot spune doar ca imi plac sau nu, asta sunt eu, profanul, in ale mineralelor. Le pot pretui doar dupa simtul estetic. Si fotografiile, sau seriile de fotografii imi plac, si am semnalat asta prin like-uri. Cand e vorba de muzica…nu ma pricep la postarile tale si nu apas… 🙂
Cat despre povestirile spuse de tine, faptele si intamplarile aflate la limita intelegerii, informatii mai mult simtite decat intelese, dau like pentru ca apreciez eforul tau de a descrie acele simtiri, trairi si experiente. Intr-un fel consider asta ca pe o incercare de a ne cultiva, deschide orizonturile intelegerii in zona intamplarilor mai putin intelese. Uneori pur si simplu nu stiu ce sa spun. De fiecare data cand am citit relatarea unei experiente, ideea ca lumea in care traim e mai complexa decat suntem invatati sa o percepen devenea tot mai puternica.
Si da, un like pentru ceea ce faci, pentru ca impartasesti trairile, emotiile, experientele si pasiunea ta cu noi!
George,am precizat asta in articolul meu:
„A,ca unii din cei cu care ma vizitez de mult,trece si pe la mine sa-mi lase un semn ca inca mai e,ca va mai veni ,dar acum nu-i vin cuvintele la tastatura,e altceva.
Si mie mi se intimpla sa trec pe un blog,sa citesc ce-i acolo,sa las un like urmind sa trec mai tirziu cu un comentariu si…sa n-am timp,sa n-am cuvinte sau sa uit.Dar asta nu se intimpla absolut la toate postarile.”
Cind veniti voi ma bucur ca ati fost indiferent ca lasati un comentariu,ca lasati un like sau cosntat ca ati trecut un pic pe la mine sa vedeti daca mai exist.Asta-i un comportament de vecini buni.
Si pentru asta va multumesc si tie si celorlalti !
De multe ori as vrea sa las un like si celor din platforma cealalta,dar ei n-au asa ceva…
Daca tot exista butonul, sa-l folosim, zic. 🙂
Asa-i Cristi.
Nu cred că toamna e de vină şi nici plictisul care apare uneori în viaţa fiecăruia. Dacă observăm tot mai mulţi oameni care preferă să tacă sau care sunt trişti şi fără speranţă, care se retrag în sine şi evită „să socializeze” este din cauza societăţii în care trăim, a lipsei de perspectivă, a conştientizării într-o măsură tot mai mare a faptului că purtăm lanţuri… chiar invizibile…
Numai bine vouă, prieteni de la Cluj!
Multumim,Diana!
Multumim!
Sa va fie bine si voua!
In lipsa de altceva mai elaborat, pentru mine adesea e bun si „like”-ul!… 🙂
Pari suparat, poate nu ar trebui.
Eu una m-am lamurit ce e cu lumea asta, traiesc o maturizare tarzie si cam amaruie… 🙂 Ideea e ca nu mai astept nimic de la nimeni. E mai cinstit asa. Nu sunt nici suparata, doar ma rog pentru armonie interioara, atat de necesara echilibrului nostru general. Incerc sa empatizez cu fiecare, sa-i inteleg cu adevarat motivele pentru care face sau nu face anumite lucruri.
Zile calde si bune sa aveti, sa va bucurati din plin de ele!
Multumim,Acuarela!
Tocmai ploua,ca vara,desi cei de la meteo ziceau ce noapte plina de stele o sa avem.
Eu nu as fi asa de aspru. Si eu gasesc deseori like, repetat, la multe articole, din partea acelorasi bloggeri; si eu dau like fara a comenta, in multe situatii in care articolul imi place. De ce? Pentru ca al naibii acest like, eu il vad ca un fel de DA. Cred ca oamenii dau like (ca si mine, deseori) in semn de a da din cap ca: „da, imi place, esti in asentimentul meu, e bine, mi-a placut”.
Asa ca: mie imi plac „laicarii”… nu e de suparare, e de bine, zic eu. Toate bune, Alexandru!
(De azi, mi s-a restabilit net-ul – sper sa nu mai am surprize neplacute, de la jegosii la care am ajuns fara voia mea: rcs/rds).
Poate n-ai fost destul de atent ce am scris.
E imposibil ca absolut tot ce postez sa placa.
Dar daca zici…
Am inteles acum nuanta. Da, daca-i vorba de a da like la rand, pesemne e doar o forma in care respectivul incearca sa-ti atraga atentia…
ma regasesc la chestia cu „like”ul dar nu la toate articolele tale. imi plac mult povestile, mai ales ca ai o perceptie mult mai fina a naturii si o dragoste fata de animale mai adanca decat a mea.
cei cu like-ul la rand poate sunt noi, poate asa cred ca pot fi bagati in seama, poate nu au timp sa citeasca tot sau obosesc, asa ca iti fac semn ca au fost pe la tine.
pe mine nici nu ma bucura, nici nu ma intristeaza like-urile celor pe care nu-i cunosc, dar unul de la tine,de ex, ma face sa ma simt apreciata. numai bine, alexandru!
Multumesc!
Da,m-am referit la cei care n-au fost pina acum pe la mine si brusc se indragostesc de TOATE elucubratiile mele.
eu n-am nici prea multe like-uri de la cititori, nici prea multe comentarii. iar cand am, sunt sigura ca sunt sincere, pentru ca sunt de la prieteni. probabil ca nu sunt foarte importanta, in asa fel incat sa treaca pe la mine cineva doar ca sa lase un semn prin care altii sa ajunga la el… oricum, o singura persoana mi-a citit blogul intr-o singura zi, de la coada la cap, cand blogul avea 6 luni, cred, iar aceea a dat like la ce i-a placut din ce a citit… am fost sigura ca e sincera, pentru ca fiind toate una dupa alta, putea sa bifeze tot ce ii era in cale, dar nu, a fost selectiva…
ea mi-a fost si model. pot fi prietena cu cineva, chiar daca nu imi place postarea pe care a facut-o, chiar daca nu dau like, chiar daca nu comentez. in plus, daca am un comentariu, nu dau like, daca imi place si nu am cuvinte, dau like, daca imi place pur si simplu, dar nu se ridica deasupra a ceea ce stiu iar nu dau like… deci chiar si a nu da like nu inseamna ca nu-ti place, cel putin in acceptiunea mea 🙂
Sint de acord cu tine.De aceea ma mir cind cuiva ii „place” absolut tot ce public,iar acele articole sint diferite.
Saru’mina!
Ai reusit sa ajungi pe-acasa sau esti tot pe undeva,pe drum?
stai, ca mai am ceva de spus… cred ca este ocazia sa-ti spun ca iti multumesc din suflet pentru ca pe atunci cand abia scriam primele postari ai fost atat de bun incat m-ai introdus in blogroll… pentru mine lucrul acesta a fost incredibil de generos si desigur nu voi putea niciodata sa-mi iau revansa.
Stai linistita,ca daca nu-mi placea ce am gasit la tine,nu te-as fi trecut in blogroll.A fost pe merit,asa ca,nu trebuie sa te simti obligata in vreun fel.
Saru’mina!
In postarea asta sunt mai putine like-uri…
N-au citit textul cu atentie.