Pasiuni

Destul de des am fost preocupat  de tot felul de chestii care mi s-au parut interesante,dar nu intotdeauna le-am putut tine intr-o colectie a mea.In copilarie,am gasit si eu ca si alti copii si adulti o gramada de vestigii preistorice.Acestea au ajuns toate la muzeul orasului.Am mai strins tot felul de crengute si radacini,dar le puteam depozita numai in pivnita si cind am plecat (toata familia) ,au ramas acolo.Cind s-a dragat lacul din cartierul Gheorgheni am adunat o gramada de monede vechi.Mai am citeva,dar nu m-a pasionat intr-atit incit sa continui a aduna monede.Am incercat si cu timbrele.Cumparam plicuri de la chioscurile de ziare.Plicuri de doi lei,de trei lei sau de cinci lei,care contineau timbre amestecate.Apoi am fost la Filatelie,mi-a aratat cineva ce inseamna timbrele,dar totul se rezuma (as am inteles eu) la a cumpara si a le tine ascunse in clasoare.

Am adunat cu prietenul meu chei.Chei de usi,de lacate,de porti.Aveam un perete acoperit in totalitate cu chei.Le cautam pe la vecini-trebuia sa facem curat si ordine prin magazii si primeam tot ce credeam noi ca ne-ar trebui.Mergeam pe Oser (tirg de vechituri) si cumparam.Le spalam,le curatam,le slefuiam pina aratau ca noi.Dar totul a inceput sa  se termine cind au inceput prietenii si cunostintele sa ne aduca chei cu galeata.Nu mai incapeam de chei,nu le mai cautam noi,nu mai aveam bucuria gasirii lor,a prelucrarii (curatarii) si le-am dat jos de pe perete in citeva galeti…si probabil mai sint inca acolo,in pamint,in gradina casei prietenului meu.

Cartile,adunate toata viata,cind n-am mai incaput de ele,cind nu mai aveam unde sa ne punem lucrurile,s-au dus.O parte la romanii din Ucraina,o parte la toti prietenii cu copii ,iar o alta parte  la Anticariat.Mi-am pastrat citeva.

Muzica,la fel cind n-am mai incaput in casa de discuri,benzi,casete cu greu am hotarit sa le dau.Le-am dat unui prieten din Lupeni.Cu ce mai avea si el putea populariza muzica in Valea Jiului,la radio.Am umplut „dacia” cu 400 de benzi si i le-am dus .Mi-au ramas citeva din primele mele benzi,inregistrate prin 1968 pe benzi BASF de 360 m,mono,pe patru piste,un mag care poate ca inca mai functioneaza,citeva discuri cu muzica clasica si un picup cu doza electromagnetica.Toate undeva,intr-o magazie.

Foto.Prin clasa a cincea am vazut la un coleg de clasa un laborator foto si de atunci am inceput si eu cu fotografia.Inca mai fac.

Drumetia si muntele mi-au fost la indemina toata viata si sper sa-mi mai fie inca.

Au mai fost si altele,dar de mai mica anvergura.Ultima pasiune sint pietrele,insa in toate cazurile,daca am putut sa ma implic,sa caut,sa gasesc,sa prelucrez daca este cazul si apoi sa le arat si altora am considerat ca merita sa-mi iau din timpul meu liber.Daca nu,s-au pierdut.Ideea de a cumpara si de a tine ascuns,doar pentru mine nu m-a incintat niciodata.

De carti si de benzi m-am despartit cu greu.Mi s-au rupt din inima,dar avind in vedere ca nu le duc cu mine in mormint si nici n-am la cine sa le las ,mai bine sa se bucure cit mai multi de ele decit sa le arunce cineva,dupa ce nu voi mai fi.

La fel si cu pietrele acum.Pe unele le-am facut si le fac cadou.Pe alte le le vind.Dar alaturi de fiecare piatra vinduta am pus si altele cadou.Iar cele care nu-si vor gasi prieteni se vor reintoarce in pamint.

 

 

31 răspunsuri

  1. Pasiunile ne ajuta sa traim mai frumos, determinandu-ne sa iesim periodic din rutina.
    Cred ca cea de acum – pietrele – se suprapune perfect peste ceea ce ti-a fost la indemana toata viata: drumetia si muntele. Tocmai de-asta nu cred ca ea se va stinge la fel ca celelalte…

    • Si fotografiatul se suprapune perfect cu drumetia si muntele si desi s-a pierdut ritualul cu developatul filmelor si maritul pozelor o noapte intreaga,tot iti ofera satisfactia de a fi gasit ceva special,de a-ti aminti pe unde ai fost.Normal ca voi continua sa fiu cu ochii pe jos in cautarea lor,a pietrelor,dar multe vor ramine acolo.

  2. Am făcut o tură prin copilărie ceea ce nu e puţin …
    Mulţumesc mult!

  3. Ma gandesc acum, dupa ce am citit postarea ta: oare unde sunt servetelele mele? Dar jucariile ieftine din guma? Aveam multe, sper ca s-au bucurat alti copii de ele. Mai erau colectiile de fotografii ale artistilor si cantaretilor.
    Ce ar insemna pietrele tale cumparate si expuse intr-o vitrina? Nimic, atata timp cat nu tu le-ai gasit, atata timp cat nici nu cauti amanunte despre ce si cum sunt ele. De cumparat si pastrat poate oricine, pasiunea inseamna insa mult mai mult!

    • Imi inchipui vum le-ai strins de pe unde le-ai gasit,cum le-ai desfasurat,sa le vezi mai bine si le-ai impachetat la loc si cum le-ai pastrat intr-un loc al lor,special.Fiecare am adunat cite ceva,ce ne ajuta sa traim in paralel o altfel de viata.Una intima,proprie.
      Ma bucur ca ai inteles ce m-a apropiat,ce m-a impins in aceste pasiuni.
      Multumesc,Cafeluta!

    • acest obicei cu servetelele la noi, in oltenia, nu era. l-am descoperit cand am ajuns sa cunosc multe ardelence si ele toate aveau asa ceva. si descoperirea si mai mare a fost ca la voi e normal sa se poata face o astfel de colectie… in Targu Mures, de obicei, intram in magazinele de arta, iar acolo erau sute de pachete de servetele deschise si puteai cumpara o bucata… ceea ce la noi, in muntenia, nu se poate… e interzis… de legea prostiei, probabil! 🙂

      • Fetele ,in special,colectionau servetele,staniol de la bomboane sau ciocolata,esantioane de material textil.
        Am corespondat in Esperanto in lumea intreaga si am nenumarate ilustrate de peste tot.
        Mai colectionam reviste Auto Turism,Sport si Tehnica,Stiinta si Tehnica.O gramada ,nu-mi vin acum.

  4. Frumoase pasiuni. Despre colecţionat chei este prima oară când aud. Şi ai dreptate: în toate pasiunile regăseşti căutarea… a unei chei, a unui timbru, a unui cadru de fotografiat… are mai puţină importanţă a ce. Drumul până la el este partea care ne însufleţeşte cel mai mult. Suntem mici aventurieri plecati în căutarea unei mari comori pentru sufletul nostru. 🙂
    O săptămână faină îţi doresc!

    • Asa este ,Carmen.Drumul pina la ceea ce cauti si rezultatul ,satisfactia a ceea ce ai cautat te ajuta sa iti satisfaci aceste pasiuni,sa merg-_cum zici,aventurieri-pe drumuri de multe ori grele.
      Sa ai si tu o saptamina placuta!

  5. Adunam, strageam si eu in copilarie si adolescenta tot felul de lucruri…avand mici colectii…de monede si bancnote, de servetele, de papusele… de carti postale…timbre…
    Pana am realizat ca am cam umplut casa cu ele.
    Unele nici nu mai stiu exact pe unde sunt…:)
    Dar e frumos sa ai un astfel de hobby…iti da un scop in viata…:)
    Mi-a placut articolul 🙂

  6. Servus

    Mi-ai adus in minte in ce modalitati doream si doresc sa descopar lumea- adunam pietre cu forma ,culoare,textura interesanta, cu un binoclu simplut mostenit de la bunica din anii 30-40 si cu lentile zgariate cautam mai multe stele. Timbrele au durat si ele o vreme dar nu m-au atras atat de mult ca observarea de exemplu a unui musuroi de furnici. Te salut si spers sa iesim in natura in curand.
    Ljuba

    • Servus,Ljuba!
      Bine ai venit pe-aici prin lumea virtuala!
      Cred ca furnicile i-au atras pe toti copii.
      Nu ma ispiti.
      Ce inseamna ,in curind?

      • curand ar insemna o iesire in weekendul urmator sambata sau duminica

      • Adica,la sfirsitul acestei saptamini sau saptamina viitoare?
        Undeva departe sau mai pe-aproape de casa?

  7. Frumoase pasiuni. Şi sunt sigur că fiecare, la vremea ei, a adus multe satisfacţii şi bucurii. Fiecare pasiune spune ceva despre noi, într-o perioadă anume a vieţii sau chiar despre toată viaţa. Căci sunt şi pasiuni de-o viaţă!

    Citind articolul acesta cu multe amintiri, am început să mă gândesc şi eu la unele mici pasiuni: timbre, reviste , creioane, chibrituri, stilouri. Pe unele încă le mai păstrez cu drag. Sunt nişte mici „comori” de suflet.

    O zi frumoasă! 🙂

    • Asa-i ca sint mici comori de suflet?
      Chiar daca n-a mai ramas nimic,tot ramin ancorate in amintire ca insule de traire proprie,intima.
      Sa-ti fie bine!

  8. gluma: daca ai fi colectionat toate cheile pe care le-am pierdut eu in copilarie si pentru care am mancat bataie sora cu moartea… de fiecare data… aveai colectie imensa! 🙂
    pe mine m-ai dat gata cu fosilele, ca eu nici nu auzisem de asa ceva pana atunci… daca nu aparea colectia de pe piata, pe care o facea si fiul meu, oricum nu intelegeam nimic. de aceea am si fost la muzeu, special ca sa pot macar sa am o idee despre ele.

  9. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  10. Eu încă mai am câteva monede, câteva timbre,… Și cărți, de care nu-mi vine să mă despart. Poate și ceva amintiri, dar despre ele să nu vorbim.

    • Pina la urma despre aminitiri vorbim.
      Citeva monede mi-au ramas si mie si un clasor cu timbre si carti si pietre si benzi, casete,discuri, reviste ( noroc ca stiam sa leg carti ) legate in volume si…
      La noi e bai cu spatiul.
      De-ai sti cite manevre man facut sa pot pastra filmele foto?
      Acum, dupa ce am inceput sa le scanez, le-am taiat si le-am aruncat.Dar tot cu stringere de inima.

      • Te cred. Știu că de amintiri vorbim. La mine nici nu rămân decât amintirile, căci ce aș fi putut păstra într-un apartament de bloc? Norocul meu cu aparatele de foto digitale, că nuci poze nu aș fi avut prea multe.

  11. M-am regasit in majoritatea „pasiunilor” tale de colectionar…dar in timp, mai ales in urma demolarii casei din Bucuresti, multe dintre acestea s-au pierdut.Au ramas o mare parte din carti, ceva numismatica si ceva timbre…Acum nu mai sunt interesat de colectii, m-am eliberat de ele si de „timp”…dar asta este o alta poveste pe care incerc s-o spun pe blog.

  12. Pasiunea filatelica am avut-o si eu , insa nu chiar la nivel profesional…:)
    Frumoase si educative pasiunile tale! 🙂
    Si eu inca adun carti , insa nu prea ma indur sa le dau.

    • Oricum am mai cumparat carti, dar la noi e bai cu spatiul vital.
      Deja nu mai incapeam de carti, de benzi de magnetofon , casete si discuri, si mai nou, de pietre.
      Daca am avea curte, gradina, pod si pivnita…

  13. Fain sfarsit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: