Teorie si solfegii

Eram proaspat inscris la Liceul de Muzica din Cluj.Un copil uitat intre atitia altii,care a lasat copilaria in parcul oraselului in care s-a nascut.Cel putin un an trebuia sa stau la internat.

Problemele de la internat,cu spalatorul comun,desteptarea la ora sase,coada la toaleta,lucrurile intr-un dulap de pe un coridor sau cei 20 de copii in dormitorul cu paturi supraetajate.

Coridoarele intunecoase ale fostei Manastiri Franciscane sau fostele chilii ale calugarilor,unde pentru a ma uita pe fereastra trebuia sa stau intins pe un zid de un metru jumate.Toate ferestrele aveau vitralii sau uneori niste sticle groase,rotunde,de parca ar fi fost funduri de borcan,iar lumina proiectata pereti era in forma de cerc.Multe cercuri,unul linga altul.

Eram inca un copil uitat,alaturi de alti copii uitati.Care  in camera de studiu (in chilii) ne plingeam singuratatea.N-am fost marcat de ele ci de incolonarea  pentru a merge la scoala.Trebuia sa mergem incolonati din Piata Muzeului pina pe Avram Iancu,unde aveam cursurile de la scoala.Era cumplit.Toata lumea se uita la noi,cum treceam in uniformele specifice ,”de la muzica, cu lira pe numar si la chipiu”doi cite doi,impiedicati,adormiti,tragind ghiozdanele dupa noi in strigatele celor mai mari sau pedagogilor: nu iesi din rind! ridica-ti picioarele! ,nu te uita pe pereti !

Eram in clasa a cincea.Clasa impartita in doua:avansati-cei care au facut si unu-patru la muzica- si incepatori- cei veniti  din acest an.

La Teorie si solfegii era profesoara doamna Eva Hristu.Era si diriginta clasei mele.

Era o femeie frumoasa.Nu stiu ce insemna pentru copilul de zece ani o femeie frumoasa ,dar desi era considerata cel ma sever profesor de specialitate de la acest liceu,eu ma uitam cu drag la ea.

Nimeni nu sufla la orele ei.Uitindu-se spre cei noi,ne-a spus ca va trebui sa studiem mai mult,sa-i ajungem din urma pe cei avansati.Sa invatam notele si tot ce tine de muzica in asa fel incit,la sfirsitul primului trimestru sa putem „citi la prima vedere”.

Cuminte,m-am ridicat si in liniste mi-am strins lucrurile si m-am mutat in cealalta parte de clasa.

Nevenindu-i sa-si creada ochilor,m-a intrebat ce fac?I-am raspuns ca eu stiu notele,ca am studiat vioara la Casa pionierilor,deci nu sint incepator.Avansatii au ris in hohote-ce tare m-au suparat atunci…

Asta inseamna ca stii si sa citesti?

Am invatat in clasa intii.I-am raspuns eu mirat de asemenea intrebare.

Mi-a pus in fata  un caiet cu solfegii,mi-a dat un „la” la pian,mi-a lasat un pic metronomul ca sa retin ritmul si mi-a spus sa citesc.

Do, mi, sol,sol,sol,sol,sol,

la, si, do, la, la, sol, sol,

do, si, la, la, sol, sol,

sol, fa, mi, re, do, do, do… si urmau variatiuni.

Cind am terminat s-a lasat o liniste grea in clasa.Avansatii aveau ochii mirati,iar incepatorii se uitau la mine ca la un extraterestru.

-Ai mai „citit” pina acum,m-a intrebat doamna?

Nu,acum e prima data,dar daca cunosc notele nu-i nici un bai…

M-a lasat sa stau in partea avansatilor si mi-a dat un zece.

Aveam sa constat si eu cit de severa era la specialitatea ei,dar media mea la Teorie si solfegii a fost zece.La nici o alta materie n-am fost nici macar pe aproape cu mediile,in afara de cele de specialitate.

Acest prim solfegiu citit la prima vedere mi-a ramas intiparit in memorie.

Generatiile de elevi care au invatat cu doamna Hristu au stiut muzica si teorie muzicala serioasa.

Cred ca aveam 18,19 ani cind am auzit ca a murit.Mi-a parut rau.

Doamnei Eva Hristu…do,mi,sol,sol,sol,sol,sol,la, si ,do,la,la…

 

Reclame

38 răspunsuri

  1. Impresionantă rememorarea!
    Mulţumesc!

  2. Ai scris atât de „real„, că te-am putut urmări, trecând de pe un rând , pe celălalt!
    Vezi, unii dintre noi putem fi fericiți că, dincolo de toate relele lumii, am avut câte un suflet care ne-a învățat să citim notele ..așa am văzut lumea cu alți ochi, cu ochii sufletului!
    Să ai o zi frumoasă!!!

  3. Măi omule, frumos povestești…Doamne-ajută-ți !

  4. vai ce mi-a plăcut istorioara asta… parcă e desprinsă dintr-un film. Foarte frumos 🙂

  5. Aș vrea ca la sfârșitul vieții mele să știu că măcar unii dintre elevii mei ar putea să scrie așa despre mine…

    • Zina,pe cea care m-a invatat sa scriu nu mi-o amintesc decit vag.Si nu din clasa,de la scoala ci din afara ei.Am avut insa norocul unor adevarati dascali,incepind cu clasa a cincea pe care n-am cum sa-i uit si nici un copil care le-a fost elev nu-i va uita si-si va aduce aminte de ei cu placere,cu nostalgie si cu parere de rau.
      In cazul doamnei Hristu,materia predata de dinsa,”Teorie si solfegii”este grea,dar cu ajutorul ei intelegi muzica,formele ei de exprimare si cum poti sa te exprimi .Si a ajuns sa ne placa,asteptam cu bucurie orele .In plus,avea grija de noi si in afara specialitatii.

  6. Ferice de noi cei care am avut dascali buni.
    Non idem est si duo dicunt idem!

  7. Copil talentat si cu personalitate!…
    Mi-ar placea sa mai povestesti, sunt amintiri minunat de frumoase!

  8. Chiar si acum, dupa atata timp se simte ceva acolo… In urma cu cativa ani buni mergeam la Posta, mai precis la Telefoane, iar uneori se auzea muzica din interiorul acelei cladiri, sunete parca ireale, venite din alta lume…
    Povestita frumos, pare ceva ce ne-am putea dori fiecare dintre noi.
    Iar Doamna Frumoasa, cu siguranta ca a fost frumoasa si la suflet, altfel nu putea lasa asa amprente.

    • Acum doar imaginatia celor care au trecut pe acolo mai ajuta aducerea aminte.Manastirea s-a retrocedat,iar scoala s-a mutat in alta parte.
      Doamna Hristu era severa numai in ce priveste muzica,in ideea ca n-ai cum sa stii si sa respecti o partitura daca nu stii baza de la care porneste totul.In afara era un om nemaipomenit,care pe toti sau pe fiecare il ajuta ,il incuraja,il sustinea.
      Sint convins ca toti cei care au cunoscut-o isi amintesc cu placere de ea.

  9. Cred că acum zâmbește doamna profesoară… 🙂

  10. Iti multumesc pentru intoarcerea in timp, in clasa d-nei profesoare Eva Hristu, pe care o cunosc cel mai bine, fiindu-mi mama, dar si profesoara, ai creat un moment unic, sufletul meu zambeste…..si iti multumeste.

  11. uf…
    Impresionant…
    Asa am spus si eu, ma rog, asemanator: in viata mea sunt trei barbati care mi-au modelat sufletul, care mi-au indrumat pasii: tata, evident, un fel de zeu cu care se putea sta de vorba, care putea fi vazut, atins, si cei doi Diriginti ce m-au luminat calea dintr-a cincea pana la terminarea liceului, Domnii Profesiri Ion Ionescu si Dan-Valeriu Jebeleanu!
    Toti trei sunt acum Acolo!
    Imi inclin fruntea in fata ta, Omule care ai scris aceste randuri!
    Ne auzim miercuri, promit!

    • Da ce-i miercuri?

      • Din link în link, din blog în blog, am ajuns aici… Cum ce-i miercuri? „Castelul din Carpaţi – Gramofon”, între orele 20 – 23, după cum am citit pe site-ul amicului nostru comun, Vasile Dumitru.
        Apropo’!
        Povestioara de mai sus este o evocare caligrafiată pe solfegiul sufletului, o amintire ninsă, pătrunzătoare, ce a marcat cu adevărat fiinţa, dacă după atâta timp nu s-a putut da uitării.
        Bravo pentru reliefare, bravo pentru reprezentarea coagulată de-a lungul anilor şi pentru punerea în epură a sinapselor gândurilor din copilărie, fapt pierdut astăzi în ceaţa minţii de cei mai mulţi dintre noi.
        Stimate domn, o adâncă reverenţă în faţa domniei tale!

      • Din link în link, din blog în blog, am ajuns aici… Cum ce-i miercuri? „Castelul din Carpaţi – Gramofon”, între orele 20 – 23, după cum am citit pe site-ul amicului nostru comun, Vasile Dumitru.
        Apropo’!
        Povestioara de mai sus este o evocare caligrafiată pe solfegiul sufletului, o amintire ninsă, pătrunzătoare, ce a marcat cu adevărat fiinţa, dacă după atâta timp nu s-a putut da uitării.
        Bravo pentru reliefare, bravo pentru reprezentarea coagulată de-a lungul anilor şi pentru punerea în epură a sinapselor gândurilor din copilărie, fapt pierdut astăzi în ceaţa minţii de cei mai mulţi dintre noi.
        Stimate domn, o adâncă reverenţă în faţa domniei tale!

      • Multumesc,Theodora!
        Daca vezi comentariul lui eva56 (inaintea lui Vasile) vei intelege ca acest „Multumesc!” al meu a ajuns unde trebuie.

  12. Emotionant…

    • Multumesc!
      Daca ai citit si comentariile ai vazut ca unul din ele este al fiicei doamnei profesoare.
      Inseamna ca acest „Multumesc!” a ajuns unde trebuia.

  13. super acest lucru este minunat am gasit ceva la fel aici la WZY.
    RO 🙂 imi place

  14. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  15. Tare frumos ai descris-o pe doamna profesoara Hristu, ai zugravit-o cu sufletul tau de copil sincer !
    Am avut si eu o profesoara de istorie,Doamna Vlad,blonda cu parul unduios,cu glas de vioara…Cand a lipsit de la scoala o zi,seara am vizitat-o,poate era bolnava,s-o ajutam…
    Era pasionata de istorie
    Toate cele bune !

  16. Mie una muzica mi s-a parut cea mai grea materie , intotdeauna…era ca si cum ai invata o limba straina…

    • Da, partea de teorie a muzicii nu este usoara, dar te ajuta sa descoperi cum sa citesti, sa intelegi si mai ales, cum sa te exprimi in muzica.
      Dupa ce ai inteles si deprins regulile totul este usor si frumos.

      • Sunt sigura de asta …Muzica am facut numai in scoala gimnaziala…asa ca mare lucru nu cunosc despre solfegii , note si alte teorii muzicale , din pacate…si sunt si afoana.
        Dar atat cat am reusit sa aflu , este frumos si minunat!

      • Nici nu trebuie sa stii mai mult daca nu faci performanta in muzica.
        E suficient pentru ascultat.

  17. Frumoasa descriere a trăirilor de atunci. Deşi am ureche muzicală, cum se spune printre neprofesionişti, şi cânt după ea, nu am făcut performanţă din asta. Am avut o profesoară de muzică ce mi-a marcat copilăria. Şi acum mai ştiu definiţia anacruzei din cauza careia una dintre colege a fost bătută pana i-a dat sângele pe nas. Am fost convinsă că pentru a te specializa în muzică, trebuie să suferi.

    • Suferi, dar e suferinţa cauzată de studiu, uneori pînă la epuizare.
      Deşi n-am continuat studiile specializate le muzică am cîntat o vreme.Vremurile m-au dirijat apoi în alte direcţii devenind doar un consumator de muzică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: