Cascada lemnului

Ne-am dus intr-o vara cu prietenul meu Puiu in Metaliferi.Doar noi,baietii.Saptamina urmatoare am mers si cu sotiile,dar atunci am fost doar noi.Asa cum eram in tinerete pe munte,in padure.Am ajuns in zona vineri seara,asa ca am cautat un loc de campare si ne-am plimbat un pic prin-prejur.Vazind ca se innoreaza,am mutat masina pe un loc mai inalt,ca daca se aduna apa de pe cei trei munti la baza carora eram,ne-ar fi mutat cu masina cu tot,nu se stie unde.

Dar n-a fost pentru noi decit spectacolul.Se pare ca a fost chef mare dincolo de munti,ca se auzeau tunete indepartate,dar grele,care faceau sa tremure pamintul si o gramada de fulgere si traznete-de parca ar fi facut poze-care ne desluseau detalii ale virfurilor.Pe partea noastra nici frunza nu misca.Tirziu,am adormit cu stelele-n ochi.

Pe cealalta parte a fost potop mare-am vazut la intoarcere.Drumuri si sosele acoperite cu noroiul adus de pe versanti,in citeva locuri in padure,copaci rastunati pe drum.

Dimineata,dupa spalarea in apa rece,ca ne umfla risul cind o aruncam pe noi,dupa cafeaua fierbinte cu tigarile aferente,ne-am luat rucsacii si am pornit pe una din vai.

Era putina apa pe piriu,asa ca puteam merge fara sa ne udam prea tare.Am strins gramajoare cu pietre pe care urma sa le luam,dupa ce le mai alegem o data,la intoarcere.

A fost o zi frumoasa.Ne-am plimbat prin padure,pe vaile adiacente,ne-am catarat pe un versant ca sa ocolim cascada,chiar am stabilit un loc unde,daca ar fi dupa noi,ne-am face  casa.Eram din nou copii si visam prin padure,pe munte.

La intoarcere,cu rucascul pe jumatate plin de pietre,deci destul de greu,mi-a fost lene sa ocolesc cascada.Ar fi insemnat sa fac un ocol de vreo doua sute de metri,asa ca m-am hotarit sa cobor pe peretele cascadei.Nu erau mai mult de zece metri.Curgea un firicel de apa,erau muschi si m-am gindit ca gugulici (pup,pe vine)pot sa alunec pe picioare si pe rucsac fara probleme pina jos.

Zis si facut.Atita doar ca muschiul s-a terminat brusc,cind nu mai era loc de intoarcere,iar eu am fost proiectat in fata si tras cu putere de rucsacul cu pietre.Putin lovit la genunchi,cam cit sa stau cu gura deschisa ca pestele si senzatia ca ma umfla risul,m-am oprit cu capul in jos cu rucsacul blocat in crengile adunate in groapa de la baza cascadei.Nu m-am lovit la cap-nu mai era nevoie…

Vazind ce manevre de zbor fac,Puiu a luat-o la fuga,roata prin padure,sa vada daca am patit ceva.

Am incercat sa ma extrag de-acolo,dar n-aveam cum sa ma sprijin in miini din cauza crengilor,plus rucsacul bine plantat printre crengi.

Nici nu era chiar rau.Ceva mai jos de ochii mei curgea lin piriul.Printre crengi treceau raze de lumina care sclipeau printre pietre,era umbra,racoare si undeva,cam pe direactia nasului sclipea interesant ceva.Cumva am pus mina pe acel ceva.Consistenta de piatra.Si l-am asteptat pe Puiu.

Normal,ca nu ziceam nimic.Ce sa fi zis?Dar asta l-a speriat pe el.M-a tras incet de picioare,mi-a luat rucsacul cu grija sa nu-mi schimbe pozitia gitului si cu groaza astepta sa-mi vada moaca.

Cind am dat ochi in ochi,a auzit padurea aceea cel mai mare hohot de ris din intreaga ei existenta.Am ris amindoi pina ne-a durut stomacul.

Dupa care ne-am uitat ce am in mina.

Un lemn.Un lemn opalizat.Nu mare,dar pentru noi,deosebit.

Lemn opalizat

Lemn opalizat,detaliu

Am gasit atunci si agate,si jaspuri ,dar nici un alt lemn.

In general,din 100 de kg de pietre culese si carate in spate pina la masina,cam 5-10 kg  sint piatra semipretioasa in sine si cam la 1-3 kg au aspect deosebit dupa prelucrare.La multe pietre pare sa fie ceva care pare ca se intinde spre interior,dar dupa ce ajungi acasa si le tai,constati ca nu e nimic.

Relativ tirziu,am reusit sa slefuiesc lemnul.

Reclame

5 răspunsuri

  1. parcă te invidiez puțin pentru atât de desele ieșiri în natură 😛 invidie pozitivă, desigur 🙂
    uikend frumos vă doresc! și poate și-o plimbare din aia cum numai voi știți să faceți!

  2. Georgiana.iesirile astea dese erau in urma cu citiva ani.Acum se poate mai putin.
    De exemplu,acum ploua si e cam polei.Nu prea am chef sa circul in conditiile astea.
    Sa va ie bine si voua!

  3. Orice lucru deosebit cere si sacrificii, asa ca…
    Bine ca ati profitat atunci de excursii, pentru ca fiecare an care trece lasa urme…

    • Ai dreptate.Lasa tot felul de urme.Acum simt ca am o gramada de incheieturi pe care,parca,nu le aveam.Acum parca simt fircare vertebra,care inainte nu erau,acum de aceiasi bani iau din ce in ce mai putina benzina,deci parcurg mai putini kilometri,plus cauciucuri,rovigneta si…

  4. Reblogged this on Fosile şi pietre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: