In ocna
Catelul tremura de frica
Fotografiile sint facute in Ocna de la Turda inainte de a deveni circ.
In citeva locuri catelul se lipea de noi tremurind.
Filed under: Fotografii, Intimplari neobisnuite | Tagged: Blogul lui Fosile, catel, Fotografii ciudate, Ocna Turda, Salina, senzatii |
Fosile şi pietre 
Adica acolo erau niste … entitati ?…
Zic ca acolo a fost o exploatare de sare manuala,cu oameni .Ocnasi.
Am facut mai multe poze,si in toate,indiferent de distanta fata de aparatul foto,noi abia ne vedem.In schimb apar lumini de diverse culori si globuri de lumina.
In zona altarului sint nenumarate globuri de lumina.
In zona scarilor si in alte trei locuri catelul n-a vrut sa mai vina.L-am luat in brate,dar tremura si scincea de frica.
Noi n-am simtit decit un fel de presiune,o apasare,parca si dorinta de a vedea cit mai repede si de a iesi.
Mie imi mai apareau efecte neasteptate din cauza respiratiei cand pozam cu blitz si era frig, nu eram atent si aburii deveneau foarte vizibili in lumina blitz-ului.
In fotografiile tale nu e vorba de asta; in prima fotografie, in stanga jos, acel disc mai luminos e posibil sa fie un fir de praf sau ceva foarte mic si lucios, care s-a nimerit in apropierea lentilei. Pentru „aburi” nu gasesc insa nicio explicatie tehnica, daca pot spune asa…
Pe ambele poze sint mai multe,cum le zici tu,discuri luminoase,iar aburul e deasupra si in spatele meu.
Oricum,desi era rece,pe linga temperatura de afara,are timp aparatul sa se obisnuiasca.De la intrare este un tunel de 900 m si dupa aia incepe coborirea in subteran.
In plus,reactia catelulusei…si nu era fricoasa.
In pozele mele apareau aburi de la respiratie, erau invizibili in atmosfera si apareau doar in lumina blitz-ului. In fotografiile de fata nu par a fi aburi de la respiratie. Ceva era acolo…
In celelalte poze sint „lumini” mai colorate si mai tari,dar n-am acceptul persoanelor care se intrevad in ele,asa ca nu le pot pune aici.
Oricum,eu zic ca se pot incadra in…fotografii ciudate.
Da… pare cam ciudată pata aceea albă, abur sau ce o fi, din prima fotografie. Păcat că nu le-ai putut publica şi pe celelalte. Observ că aveai un alt căţel pe atunci. Ai mai fost de atunci la salina din Turda? Şi dacă da, ţi s-a mai întâmplat ceva asemănător în fotografii?
Am mai fost o data,dar eram in trecere si n-aveam aparat foto la noi.Insa senzatiile dezagreabile s-au manifestat din nou.Da,aveam o canisuta,care din pacate,a plecat in urma cu doi ani.
Dupa ce au facut circ acolo,n-am mai fost.
Eu consider ca este o profanare ceea ce au facut acolo si nu ma mai atrage.
Cine ştie ce-o mai fi şi pe acolo? Am auzit şi eu că sunt manifestări ciudate în diferite locuri cum ar fi de exemplu, pădurea baciului de lîngă Cluj. Ciudăţenii inexplicabile. Încă. 🙂
Pai,fiind o ocna in care se muncea cu tirnacopul si lopata,sigur au fost multi nenorociti care si-au gasit sfirsitul acolo.Poate asta se simte.
Am spus si eu cite ceva despre Padurea Baciu.Si despre Feleac si…
In Cluj sint mai multe locuri cu manifestari inexplicabile.
e drept că sunt incitante imaginile.
pentru mine aceste subiecte de la domeniul „inexplicabil” sunt închise. respect punctul tău de vedere şi crezând aşa ceva este clar de ce le acorzi atenţie – în acest caz şi eu aş fi respectuoasă cu ele…
eu am însă un alt punct de vedere. şi al meu mă determină să le ignor.
Saru’mina!
Atit de multe cuvinnte pentru a spune ca ai o alta lungime de unda?
Esti amabila,multumesc!
As fi preferat sa-mi spui parerea ta cu privire la motivul pentru care o fotografie poate sa arate asa.
eşti tare drăguţ! 🙂
încercam să nu fiu insensibilă la ceea ce trăiesc alţii pentru că mie, sinceră sunt!, nu-mi place când mi se spune fără milă că eu cred tâmpenii şi că asta e clar din faptul că alţii cred altfel.
aşa că eu fac altuia ce-mi place să primesc eu…
nu că-s delicată, nu sunt! dar îmi pare normal să înţeleg şi punctul celălalt de vedere… în plus, experienţe paranormale cum am avut eu, cu pisici care trec prin zid, suflete de morţi şi alte chestii turmentatoare… n-au avut prea mulţi…
dar bine că s-a dus vremea aceea.
mulţumesc încă o dată.
Poate ai observat si la articolele intitulate „intimplari neobisnuite”ca nu fac decit sa relatez.Nu-mi spun parerea.Astept sa-si spuna fiecare parerea proprie.Tocmai pentru faptul ca am fost si eu tras de urechi.
Sint convins ca fiecare a intilnit situatii,sa zic,mai greu de explicat,mai greu de inghitit.
Poate ca cel care a ris de tine,daca ar fi pus intr-o situatie similara,ar plinge.
Iar daca zici ca s-a dus vremea aceea,inseamna ca ai alt tip de perceptii si-as fi curios…
Din mecanica fluidelor mai țin minte câte ceva… ca de exemplu comportamentul unui obiect material în absența legilor fizice cunoscute e destul de ciudat. Corpul respectiv tinde să se comporte ca un lichid, luând o formă rotundă. Cândva am căutat și eu răspunsuri la ciudățeniile care îmi ieșeau în fotografii… O jumătate din răspuns l-am găsit căutând în amintiri, prin cele învățate la școală. Mi se părea insuficient acel răspuns, așa că, am căutat mai departe!
Din ultimele informații pe care pot să ți le ofer: spiritul ( sufletul, sămânța lui D-zeu sau cum vrei tu să o/să-l numești) cântărește 21gr. Cum s-a ajuns la această concluzie? Cântărind oameni înainte și imediat după înregistrarea decesului. Există și un film pe tema asta…
Am adunat ceva fotografii de acest fel… concluzia mea e destul de bizară pentru cei care cred doar în ceea ce văd cu ochii fizici. Forma fizică e ultimul mod de manifestare a unor entități. Exact pe dos decât cum se crede, mai exact.
Motivul pentru care o fotografie poate să arate așa? Hmmmm… aparatul e mult mai sensibil decât ochii noștrii. Și e fără prejudecăți sau convingeri.
Uite un exemplu de o astfel de fotografie. A devenit o copertă de carte între timp…
Daca in momentul in care pun un exemplu (acum fotografii),mi-as spune parerea,ar fi ca o transare.Asa,insa,las pe fiecare sa-si spuna parerea in functie de experienta,educatia sau altele.
In alta ordine de idei,nu-s convins ca se poate da o masura materiala pentru imaterial.
Oricum,multumesc pentru explicatii!
Interesante fotografii. În orice caz, sunt locuri cu o puternică încărcătură energetică, locuri unde s-au întâmplat tot felul de lucruri şi….Fiecare crede ce vrea, dar pozele acestea (şi atâtea altele!) ne „spun” ceva.
Asa este Alex,Ar trebui doar,sa acceptam ca ceea ce vedem este un adevar,chiar daca ne vedem de treaba si mergem mai departe.
Esti curajos, eu nu indraznesc nici sa ma gandesc la asa ceva!! Brr.
Atunci era un muzeu.Am mers sa-l vizitam.Poate fi o cladire veche sau o padure unde sa ti se intimple la fel.Nu-i vorba de curaj.Toate astea fac parte din viata noastra .
Acum nu mai mergem acolo pentru ca au „amenajat” cu lifturi si cu lumini peste lumini si…e doar un parc de distractii.
Nu pot sa vad asa ceva.
Reusite poze…in privinta ciudateniilor nu ma pronunt…(de frica)
Uite ca de cand s-a deschis salina de la Turda, n-am reusit sa ajung, dar am notat-o pentru la anul. E voie si cu patrupezii din dotare? As fi tare curios cum s-ar comporta vanatorul meu.
Singura salina vazuta pe viu a fost cea de la Praid, prin 1997, pentru tratamentul copiilor…a fost spectaculoasa pentru noi, nu stiu cu ce au ramas copiii, ca erau mici.
Cind am fost noi,n-a fost nici o problema cu catelul.Nu stiu acum,cind au pus lifturi,lumini si dementie.Circ-asta-i parerea mea,altora s-ar putea sa le placa sa urle muzica,sa se dea pe linghispir si alte aberatii.