Concertul de simbata

Pe vremuri mergeam des la concertele de la filarmonica.Aveam abonament si nu ratam decit cind eram plecat  din Cluj.

Orchestra Filarmonicii  era una din cele mai bune din tara si aveam doi dirijori foarte buni:Emil Simon si Cristian Mandeal.

Eram tare curios.Pe afis scria : Paganini , concert pentru vioara si orchestra ( nu mai stiu care anume).La vioara Stefan Ruha,iar la pupitru Cristian Mandeal.

Mie imi placea mai mult Emil Simon la pupitru.Era parca mai implicat in discursul muzical, i lsimteai ca participa, ca e acolo, ca nu se poate fara el. De altfel a studiat dirijoratul  si cu Sergiu Celibidache si asta se vedea.Mandeal mi se parea prea lent, prea moale si eram curios cum ar putea sa fie  interpretat  Paganini in stilul Mandeal.
Stefan Ruha cinta dumnezeieste.L-am auzit o data si la Gradina Boema- a fost o ocazie speciala pentru el,eu am nimerit intimplator acolo- cintind romante.Orice cinta,simteai ca vioara,arucusul si el devin parte din tine,iar tu devii sunet si te inalti ca emotia din spatele unei lacrimi.

Toata saptamina m-am pregatit si cind,simbata dupa masa m-am prezentat la Filarmonica,nu-mi venea sa cred ca ceea ce scria pe usa e adevarat:

ANULAT !

Asa eram de dezamagit ca nici nu stiam ce sa fac,unde sa merg.

Pe vremea aceea nu erau atitea masini,iar orasul era extrem de linistit la sfirsit de saptamina.Strada Kogalniceanu era pustie si m-am indreptat spre casa,inspre Bastionul Croitorilor.La biserica cu orga era usa deschisa.Am intrat si m-am mirat ca nu e nimeni.

O stiam,am fost de multe ori inauntru si era placuta linistea racoroasa unde fiecare sunet parea mult prea puternic si-ti parea rau ca l-ai produs.

M-am asezat intr-o banca si stateam.Pur si simplu,fara sa fac nimic,urmarind razele de lumina ce patrundeau  prin micile sparturi din vitralii,cind dintr-o data s-au revarsat peste mine sunetele unui registru grav,de la orga.

Vibra si carnea pe mine.Era ca si cum intreg pamintul isi urla o durere surda,grea.Asteptam sa cada biserica pe mine.Si ma simteam de parca eu eram vinovat de intreaga durere acumulata a pamintului.Parca ar fi trebuit sa se despice podeaua,sa se crape pamintul si sa ma ia,ofranda.

Cind s-a oprit,imi tiuiau urechile de liniste.Apoi,o alergare,un exercitiu de indeminare,de elasticizare a degetelor in toate registrele si din nou  liniste .Sparta de vocea unui batrin, intii in ungureste,apoi romaneste: serviciul divin incepe peste o ora,revino atunci!

Am plecat dezamagit,dar plin de sunete.Si pina seara tirziu am ascultat muzica.

Anunțuri

23 răspunsuri

  1. L-am ascultat si eu o singura data live pe Stefan Ruha, insa a interpretat Anotimpurile lui Vivaldi, cumva cam romantat pentru gustul meu… E un violonist cu multa personalitate, cred ca se pptriveste mai mult la clasic si romantic stilul lui de interpretare, decat la preclasic, unde ar trebui sa respecte cu strictete tempoul impus, cadenta, sobrietatea partiturilor.
    Exact aceelasi sentiment l-am avut si eu ascultand aceasta Fuga de Bach in Biserica Neagra din Brasov, in urma cu vreo 10 ani, cu ocazia unui concert de anul nou. A interpretat Hans Eckart Schlandt, si cum ii stiam interpretarea de pe discurile de vinil ale tatei, m-am simtit in al noualea cer sa am binecuvantarea de a-l auzi pe viu… Si intr-un asemenea loc maret!…

    • Aproape in fiecare an la Toamna Muzicala Clujeana,era si Vivaldi cu Anotimpurile.Si aproape de fiecare data era altfel,deci o interpretare nu-i concludenta pentru stil.
      Din cit am ascultat eu-nu inseamna ca la mine incepe si se termina cunoasterea muzicala-Ion Voicu era mai tehnic in interpretare.Nu-i vorba ,respecta absolut indicatiile partiturii,dar doar interpreta ce zicea altcineva,in timp ce Ruha participa la evenimentul partiturii.O traversa cu pasi marunti,o traia efectiv.
      In schimb,n-as putea spune ca il intrece pe Voicu in interpretarea lui Paganini.Paganini era cel mai tehnic violonist din citi au existat.Si sa poti reproduce vulcanismul lui Paganini inseamna mare lucru.
      N-am gasit pe Youtube nici un concert a lui Ruha,cu Simon la pupitru.
      Daca gasesti asa ceva,il vei putea cunoaste pe Ruha asa cum era el-in muzica.

  2. Si eu l-am admirat pe Ruha. Cum spune si Alexandru, Ruha trăia partitura, era complet transpus in altă lume iar uneori mi se parea ca participa cu tot corpul la emotia muzicala şi artistica a momentului.
    Dar asta e doar o parere, cunostintele mele muzicale sunt departe de cele care mi-ar permite sa emit judecati de valoare in domeniu.

  3. Este extraordinar să mergi la astfel de concerte – adevărate sărbători ale spiritului! Într-o lume tot mai agitată, în care suntem doar pe fugă, astfel de răgazuri ne aduc numai bucurie, pace, înălţare.

    Am reascultat Bach cu multă emoţie. Care sună dumnezeieşte într-o biserică.

    Iar muzica la vioară…o încântare!

    Numai bine şi o seară frumoasă! 🙂

    • De cind Casa Universitarilor-locul unde orchestra filarmonicii isi tinea concertele-a perceput chirie pe sala,au fost tot mai putine concerte.Sala de la Case de Cultura a Studentilor n-are acustica buna.
      Un an,Orchestra Filarmonica Clujeana a cintat cu Deep Purple,deci n-a fost acasa.
      In tinerete aveam mai mult timp si pentru carti,si pentru drumetii si pentru muzica.Acum,am din ce in ce mai putin timp pentru mine si incerc sa-l umplu acasa.
      Ma bucur ca ti-am redesteptat emotiile.
      Noapte buna!

  4. Un articol minunat, ca un mic concert de orga…
    Sa ai un weekend frumos !

  5. Am citit… și am plâns. Cunosc durerea asta. Atât.

  6. …noi am ascultat o repetitie la orga, intr-o vara pe la 11 noaptea, pe ploaie, lipiti de o usa a Bisericii Evanghelice din Sibiu…eram intr-o alta lume…intr-o alta dimensiune…

    • Asa este.Te transpune/
      Inca din copilarie,pina sa reusesc sa ajung in biserica,stateam lipit de contraforturile bisericii si ascultam,percepeam vibratia cu tot corpul si nu mai stiam ca sint in strada sau cum erati voi in ploaie.Nu mai exista nimic,doar sunetele…

  7. un fel de compensare… mă gândesc de multe ori ca, dacă nu am ceea ce mi-am dorit, să am ceea ce bunătatea lui Dumnezeu mi-ar oferi, pentru că nu ştiu eu prea multe despre ce mi-ar face bine, dar El ştie cel mai bine…
    sigur că te întristezi când pierzi ceva ce ţi-era drag, ceva ce aştepţi de multă vreme; dar cum se pierd atât de multe în viaţă… şi nu se mai primeşte nimic în schimb… când primim ceva pentru a compensa… e superb, e liniştitor…

  8. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  9. Durerea de care vorbesti poate fi starnita nu numai de muzica, este vorba despre acel „corp al durerii” lumii… REAL.

  10. O să par un ciudat printre cei care au comentat pe aici. Am anumite afinități cu… lemnul. Tot ce este din lemn are sonorități deosebite. Dar asta este doar părerea mea.
    Orga? Prin mulțimea armonicelor devine înălțătoare. Cred că acesta este motivul folosirii sale în biserici.
    Și mă întorc la lemnele mele. Sunt apropiat de instrumentele foarte simple. Întâi de ele. Bucium, … toacă. Nu cred să pot exlica, dar eu simt … transcedere.
    Abia apoi aș putea vorbi de celelalte instrumente. Nu am cultură muzicală, din păcate nu am fost la prea multe concerte, dar am asculta. La radio, de pe discuri, mai nou de pe internet. Sursele acestea nu-mi pot da întreaga valoare a interpreților, căci adesea se înregistrează prin studiouri, sau înregistrările nu au cea mai bun ă calitate. Am avut însă plăcerea de a-l asculta pe violonistul Mihai Constantinescu. Nu în concert, ci atunci când exersa, sau atunci când voia să ne exemplifice câte ceva. Sau pur și simplu îi venea chef să ne cânte ceva. Cred că acestea sunt nomentele în cere îți dai seama cel mai bine cât de mult „trăiește” interpretul. Pe Mihai Constantinescu nu l-aș putea apropia decât de Enescu, zic eu. Pe Ion Voicu îl văd ca fiind un tehnician, cum bine ai spus. Unul bun. La trăirea muzicii nu mai era la fel de bun, deși era în fruntea clasamentelor de pe la noi.
    Aici mă opresc, pentru că nu mă mai pot pronunța despre alții, nu am ascultat destul, sau nu îndeajuns de atent.

    • N-ai de ce sa te consideri ciudat.Nimeni nu poate simti trairile tale.
      lemnul?
      Pentru ca e viu.A cintat la adierea vintului de pe vremea cind era in padure.Si nu moare decit cind devine cenusa si se amesteca cu tarina.
      Am ascultat multa muzica, dar nu-mi amintesc sunetul Mihai Constantinescu.Si nici pe internet n-am gasit nimic care sa-mi redestepte amintirile.
      Poate ai un link?
      Nu zic ca n-am auzit, ci ca nu-mi amintesc.Ori in sala de concert, ori la radio.Nu cred ca Iosif Sava n-a vorbit despre el si muzica lui.Mai ales ca l-a cunoscut, a fost indrumat si a cintat impreuna cu Enescu.
      Zic biografiile ca a cintat si la Cluj, plus ca a conferentiat la Conservatorul clujean.Poate in perioada in care descoperind jazzul -dupa ce am luat examenul pentru Lic. de muzica, fara loc- si m-am aruncat in aceasta ,pentru mine, noua muzica, eliberatoare.

      • Din păcate, internetul nu are nimic cu el. A fost profesorul lui Dan Claudiu Vornicelu, apoi a fost dintre cei care au avut onoarea de a cânta pe Stradivarius. A fost mai cunoscut în afara țării, în interior fiind cumva blocat de opțiunile sale politice. Pe la Pucioasa am disc de vinil cu el. Am să caut, poate găsesc ceva.

      • Am cautat azi noapte pina la 3 ceva cintat de el.
        N-am gasit.
        Si nici discuri nu mai am decit citeva , dar nu cu el interpretind ceva.

  11. Asa dezamagire am avut eu , cand a fost anulat „Lacul Lebedelor” de la Opera Romana din Timisoara , in interpretarea baletului Oleg Danovski. Simteam asa tristete si suparare , ca imi venea sa plang…mai ales ca o implicasem pe fiica-mea , care si ea abia astepta , dupa ce vazuse filmul Spargatorul de Nuci si ii povestisem despre balet si ascultasem impreuna bucati din muzica baletului….sa vada un balet live.
    Cat despre concertul de orga , am mai povestit eu pe blog , cum am dormit dusa la un concert de Bach in Biserica Neagra si m-am trezit in intuneric , impreuna cu prietena mea brasoveanca , ca nimeni nu ne trezise si pe noi 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: