Sfântul Mucenic Oprea Miclăuş din Sălişte † 1740 – 1780 (după)

de Florin Mateiu

Sfântul Mucenic Oprea s-a născut la Săliştea Sibiului, în timpul domniei împăratului Carol al VI-lea, tatăl Mariei Tereza, care stăpânea şi în Ardeal. Era ţăran plugar, aşezat la casa lui, cum zic ai noştri, trăind în armonie cu lumea.

Avea ca soţie pe Stana, iar Dumnezeu le-a dăruit şi copii.

Pe vremea aceea împărăteasa lupta să-i treacă pe românii din Ardeal la legea şi ascultarea Romei. Bisericile ortodoxe au fost răpite credincioşilor, preoţii care nu treceau la „uniaţie” erau alungaţi sau închişi. Aveau ei, Habsburgii, şi alte socoteli decât cele religioase, de prozelitism catolic, adică o rupere a românilor din Transilvania de ceilalţi fraţi ai lor din celelalte ţări româneşti, dezbinându-i sufleteşte, crezând că astfel vor stăpâni mai bine Ardealul.

Această politică au făcut-o şi în Serbia, unde, catolicizând apusul ei, au creat un alt popor. Urmări ale acestei politici s-au văzut după sute de ani când sârbii şi croaţii s-au războit între ei la sfârşitul secolului XX, tot cu ajutor din afara lor.

Aşa stăteau lucrurile în Transilvania la jumătatea secolului al XVIII-lea. Dumnezeu a rânduit ca apărător al credinţei ortodoxe şi pe un locuitor simplu în care se vedea zugrăvit un întreg neam.

Pe la anul 1748 cei din Sălişte îl trimit la Viena pe Oprea Miclăuş pentru a prezenta un memoriu al credincioşilor din părţile Sibiului.

Funcţionarii de la curte au primit plângerea lor şi i-au spus să se întoarcă acasă, căci li se vor împlini cererile. În anul următor acesta este trimis din nou la Viena, deoarece nu primiseră nici un răspuns şi nici de această dată nu au obţinut ceva.

În anul 1752 se trimite un nou memoriu curţii de la Viena, tot prin Oprea Miclăuş şi preotul Moise Măcinic. Cei doi au fost primiţi în audienţă la Maria Tereza, de această dată nemaifiind amânaţi. Împărăţia habsburgică şi-a arătat faţa şi, în loc de răspuns, cei doi au fost arestaţi şi osândiţi la închisoare pe viaţă la Kuffstein, temniţă din Munţii Tirol, de unde se suise la ceruri şi Visarion Sarai.

În anul 1756 locuitorii din Sălişte au scris mitropolitului de Karlowitz, rugându-l să intervină pentru cei doi, pe care ei, satele, i-au ales şi i-au trimis „să fii Măria Ta întru ajutor ca să se slobozească că sunt oameni buni şi sunt oameni, de noi toţi aleşi, cu voia noastră trimişi”.

Multă vreme nu s-a mai ştiut nimic de cei doi. La 1784, la mai bine de 30 de ani, Stana, soţia lui Oprea, îi cerea împăratului să-i elibereze soţul. Nu s-a mai aflat nimic despre el, prăpădindu-se în închisoare. Acest ţăran curajos şi zelos, îndrăzneţ în credinţa-i ortodoxă, s-a dovedit nebiruit, căci prin moartea sa pentru credinţă a trecut în rândurile martirilor, iar locul lui este în Ceruri, lângă Hristos. Degeaba îl aştepta soţia Stana şi copiii, doar doar o veni din temniţă. El deja trecuse în ceruri lângă ceilalţi martiri ai dreptei credinţe.

În bisericile noastre este zugrăvit cu cojocul sibian pe spate, încins peste brâu cu o curea specifică zonei şi în mână ţinând o cruce. Îl găsim în calendarul creştin ortodox pe 21 octombrie.

Acest martir se roagă acum pentru fraţii lui ardeleni, încă încercaţi în credinţă, şi pentru toţi românii drept măritori creştini.

Sfinte Mărturisitorule Oprea, roagă-te lui Dumnezeu pentru neamul tău!

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: