Clopotelul

E o amintire si un comentariu  la fintinile Zinnaidei .

Fotografiile sint din mai multe locuri.

Chemare

Eram cu un prieten in Metaliferi in cautare de pietre.Nu orice piatra.Cautam ceva coraligen si asta presupunea multa,multa miscare.E drept ca am fi putut gasi repede,dar n-a fost sa fie.Am umblat doua zile  tentati de calcedonii,agate,jaspuri.Un lemn tot am luat,dar a fost singura concesie.

Era extrem de cald,pe unele pirae nici nu era apa,padurea era apasatoare si nici la umbra nu era racoare.

Munte

Mai ieseam printre paduri in speranta unui curent de aer sau poate gasim un ochi de apa sa ne racorim un pic.

Padure

Atita frumusete in jur.Iarba pina la briu,florile zimbeau in soare,gizele cintau melopeea vietii,iar noi ne tiram suparati ca am luat rucsaci,ciocane,haine,ca sintem incaltati si mai ales ca nu ne-am luat cu noi… apa.

Si apa?

Deja ne pregateam sa ne intoarcem la locul und am lasat masina si unde aveam si apa cind,in linistea padurii am auzit clinchet de clopotel.

Am crezut ca mi s-a parut,dar si prietenul meu a ciulit urechile.Cu cit ne apropiam de un drum de padure,

Drumul din padure

auzeam si mai limpede un clopotel care suna,suna si ne chema.

Cind,dupa un cot al drumului am vazut clopotelul,ne-au dat lacrimile.Era montat deasupra unui ciurgau (o teava prin care curgea apa dintr-un izvor),iar niste crengute antrenate de apa loveau clopotelul.Era o apa rece,rece de-ti inghetau dintii,curata si vesela.Deasupra  era o cruce din lemn brut,neprelucrat.

Am aflat mai tirziu ca in perimetrul acela (aprox 10 km patrati),cind este foarte cald nu este apa de loc si acela este singurul izvor care curge cu acelasi debit tot timpul anului si a fost gasit si amenajat de un localnic care nu doreste sa i se stie numele.Un om al muntelui.UN OM!

Zinna,acel izvor cu clopotel a fost unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut in viata mea!

Dupa ce am baut,ne-am spalat,botezat cu acea apa,am multumit omului care l-a amenajat in asa fel incit sa poata fi gasit,muntelui ca gazduieste o asemenea apa si lui Dumnezeu ca inca o data ne-a ocrotit.

La intoarcere am gasit piatra:

Coral opalizat si cu agatizare

 

33 răspunsuri

  1. WOW. FRUMOS EXEMPLAR SANDU, SI FRUMOASA RELATARE.

    • Asa-i ca-i fain?
      Sa fi vazut cit m-am bucurat dupa ce l-am terminat de slefuit.Au iesit doua bucati,amindoua frumoase.Asa ca,a meritat umblatura.
      Oricum merita,pentru ca e munte,e padure,e frumos.

      • Imi faci pofta :)).

      • Nu cred ca iti trebuie motiv,ca sa-ti vina pofta.E clar ca iti place sa mergi,sa cauti si te bucuri sa gasesti.Si e la fel de clar ca esti rasplatit la fiecare iesire.
        Sa ai parte de drumetii frumoase!

      • Multumesc asemenea, si sa ne mai incanti cu intamplari frumoase ca asta.

  2. Ideea de a vesti cu un clopoţel că acolo, în pădure, e un izvor, nu putea să-i vină decât unui om bun. Să-l ţină Dumnezeu sănătos !

  3. Să nu te superi că-ţi spun asta: e foarte frumoasă piatra pe care ai adus-o, dar povestea izvorului cu clopoţel o întrece.

    • Nu-i nici o suparare,Diana.Piatra poate sa-mi placa mie si la inca citiva,dar ciurgaul cu clopotel ajuta pe toti cei care merg acolo,care trec pe-acolo.
      Dupa ce iti alini setea si te racoresti,cind te asezi la umbra pe marginea drumului te incinta clopotelul cu clinchetul lui,iti bucura ochii stropii apei,curgerea ei si simti asa o binecuvintare ca se asterne asupra ta si nu mai vrei nimic.
      Acolo,pe munte,in padure totul ma incinta,ma bucura.Pietrele ma ajuta sa-mi amintesc locul,zona,specificul,ma ajuta sa retraiesc bucuria de a fi unul din nimicurile din natura.

  4. ce mi-ar plăcea să merg și eu odată cu voi în căutare de pietre frumoase…. 🙂

  5. Ce idee fantastica sa doteze izvorul cu un clopotel…este ceva fara cuvinte, sa te cheme clopotelul…la apa. Ai trait o alta experienta de neuitat!

    • Adrian,stii doar ca in munte numai vitele sau oile au clopot.Daca auzi un clopotel poate sa fie un om in preajma care sa-ti dea apa sau lapte .Cred ca asta era ideea.In plus nefiind alte sunete,sunetul clopotelului te atrage,chiar daca numai din curiozitate.Iar surpriza si bucuria sint totale.

  6. Inspirat a fost acel OM, probabil şi el păţit ca şi voi. În plus a fost şi norocul vostru că clopoţelul era la locul său şi nu l-a luat vântu ori alţii care au mai trecut pe acolo. Faină şi piatra. Apoi trebuia să se termine ziua cât mai bine, nu? 🙂

    • Carmen,acel om este al locului.Ceea ce a facut este in special pentru localnici si cei care in mod frecvent trec pe acolo si-atunci n-au nici un interes sa distruga.
      Noi?Noi respectam natura si muntele si de aceea sintem ocrotiti.
      Ni s-a mai intimplat si alta data sa gasim ceva chiar cind ne pregateam sa plecam.

  7. Ce frumoasa e piatra! Dar cum arata inainte de slefuire?Cum de ai stiut ca sub un pietroi prafos se ascunde asa frumusete?Un pietroi din multe altele.

    • Am stiut doar ca este un coral fosil.N-aveam de unde sa stiu ce este inauntru.Dupa taiere am vazut ce contine si dupa slefuire arata asa cum este acum.

  8. Superb articol… cu imagini și emoții…reale! Frumos.

    • Multumesc!
      Mi se pare tare interesanta observatia.In articolele tale imaginile si emotiile nu sint reale?

      • Imaginile nu întotdeauna. Emoţiile mereu. 🙂
        Acolo, în cea mai mare parte a timpului, povestesc un vis.

      • Acum inteleg de ce,in mare masura,comentariile mele se potriveau ca nuca in perete.Eram in pozitii diametral opuse.

  9. Ei, nici chiar aşa. Eu n-am avut impresia că nu se potriveau…
    Blogul meu chiar aşa a apărut – ca poveste a unui vis… s-a mai transformat în timp, ce-i drept 🙂
    Eşti binevenit oricând. Chiar şi cu poziţii diametral opuse, uneori acestea sunt cele mai folositoare.

    • Multumesc!
      De venit,vin oricum.Dar n-o sa fiu eu cel care sa aprind lumina sau sa strig:TREZETE-TE!
      Mai bine trec pe-acolo pe virfuri,atent sa nu fac zgomot,vad si eu partea de vis care se lasa vazuta si plec,pe virfuri,atent sa nu fac zgomot si sa nu las urme de noroi…

  10. Absolut impresionantă povestea aceasta!
    Care va să zică, OMENIA nu a sucombat chiar peste tot!
    Absolut remarcabil!

    • Acolo unde nu-i dute-vino de turisti si diversi,acolo unde nu sint prea multe drumuri ,iar localitatile mai au patru cinci oameni,acolo OMENIA continua sa existe.Pe-acolo simti ca esti in acea Romanie care incepe sa dispara.

  11. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  12. Ce piatra superba! 🙂
    Cred ca acelui OM i-a facut Dumnezeu culcus langa el!

    • Piatra este, intr-adevar superba, mai ales ca nu se vedea nimic din interior, pe piatra bruta.
      Da, acel om merita.
      Saru’mina!

  13. Izvoarele …trag la izvoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: