Cum l-am cunoscut pe dl.prof.Virgil Ghiurca

Dupa ce am descoperit talentele cristalelor de cuart,m-am jucat un pic cu ele si-am avut citeva experiente cam neplacute,am ajuns la concluzia ca nu stiu nimic despre cristale sau despre pietre in general.Asa ca,am luat legatura cu o prietena care a facut Facultatea de Geologie si i-am cerut manualele ei  si orice carte de specialitate.Mi le-a dat bucuroasa,dar m-a intrebat de ce nu merg la Geologie,ca doar e linga mine,sa-l caut pe dl.prof.Mirza sau pe dl.prof.Ghiurca.A trecut aproape toata vara pina am ajuns la facultate,dar in acest interval oriunde am fost am adunat pietre care mi se pareau mai interesante.

Cu o sacosa de pietre la mine am mers la facultate si gasind pe o usa numele prof. Mirza,am batut si am intrat.Domnul Mirza m-a ascultat cu amabilitate,dar m-a expediat spunind ca n-are timp acum,dar ca il gasesc pe domnul Ghirca in… si mi-a explicat pe unde sa merg.

Scria pe usa:Profesori pensionari.Dupa ce am studiat tot ce era pe coridoare-cam o ora-am intrat in cabinetul profesorilor pensionari si am intrebat de dl.Ghiurca.M-a intimpinat un batrinel cu parul alb,m-a poftit sa iau loc si sa-i spun de ce il caut.I-am spus si dinsului toata povestea si am precizat ca am fost trimis de una din studentele  de la geologie.Cind i-am spus numele,a inceput sa rida .Zicea ca atunci cind aveau ore de „garzi patriotice”sau ceva in genul asta,ea isi lua o uniforma cu doua trei numere mai mari si se tira in uniforma uriasa prin tot orasul.Asa era.

I-am aratat pietrele si i-am spus de unde le-am cules.Le-a luat,le-a pus un sacosa si le-a amestecat bine apoi le-a scos pe rind si ma intreba unde le-am gasit.A fost multumit de raspunsul meu,asta insemnind ca itnr-adevar eu le-am cules.I-a placut una,mai deosebita:

Pai asta-i corindon.Unde ai gasit-o?

Pe valea…

Arat-o  dl.Mirza,ca dinsul face un studiu despre corindonul din zona…

Sa mearga singur sa caute,ca pe mine m-a expediat,zicind ca n-are timp.

Si ce te intereseaza?

Vreau sa cunosc pietrele,sa invat cum arata ele pe pamint,in pamint,ce proprietati au si ce este important sa citesc din manualele si tratatele de geologie.

Esti de-al nostru,mia spus luindu-ma pe dupa umeri si conducindu-ma in muzeul facultatii.

Atunci m-am inscris in A.M.P.G.A.R.

In vara anului urmator mergeam impreuna spre Brad,sa ma prezinte unui colaborator de-al dinsului.

Pe Valea Ariesului,imi zice la un moment dat sa opresc si sa parchez.

Mi-a aratat un loc-singurul din intreaga zona-unde pe o suprafata de  vreo 20 de metri patrati se gasesc granati.Asa ca ne-am apucat amindoi sa cautam.Care intilnire,care drum ce mai era de parcurs,ce daca nu eram imbracati pentru teren?Amindoi,in patru labe,cautam si ne bucuram de fiecare granat,cit ar fi fost de mic.Tot in aceiasi zona se gaseste si Staurolit.

Ce mare e asta!A venit in patru labe sa-l vada si mi-a arata un staurolit in cruce pe care l-a gasit dinsul.

Ce bucurie era si pentru mine,dar si pentru dl.Ghiurca.Dupa ce ne-am strins cite o gramajoara de granati si stauroliti-eu n-am gasit in cruce-ne-am asezat pe iarba ,am aprins cite o tigara si m-a intrebat:

De ce n-ai venit la Geologie?

Pentru ca se facea  tare multa matematica,iar eu n-am nimic in comun cu ea.

Pacat,te descurcai tu cumva si cu matematica.Acum nu ma mai tin picioarele sa vin cu tine pe teren,ca vad ca tare iti place.

Si daca nu gaseai acum nici o piatra?

Nu era nici un bai.Uitati cit de frumosi sint muntii,ce frumoasa e Valea Ariesului,ce bine ne simtim la o tigara…

Mi-au confirmat si alti fosti studenti sau colaboratori de-ai domnului profesor ca-i placea mult sa mearga pe teren si stia sa-ti spuna despre pietre,despre fosile daca erau in zona respectiva,despre copaci sau flori,despre animale si o facea cu placere,cu bucurie.

Reclame

12 răspunsuri

  1. Ce pasiune ! Nu conteaza ca nu te-ai dus la geologie, conteaza ca iubesti niste pietre, pasiune pe care nu toti o inteleg. Imi amintesc ca am citit undeva o nuvela sau o schita, Bratara cu granate. Granatul e o piatra pretioasa sau semipretioasa ?

    • Este o piatra semipretioasa,dar varietatile colorate sint extrem de frumoase.Cele gasite de noi sint negru mat,dar asta nu inseamna ca ne-am bucurat mai putin gasindu-le.

  2. Tu aduni o lume într-o sacoșă!
    Toată admirația pentru pasiunea ta!

  3. Sunt oameni rari acestia, care lasa in sufletul nostru urme.
    Era un om cu ochi vii si plini de iubire pentru oameni, pentru viata (din postul anterior, fotografia graieste.)
    Ti-a fost dat sa-l intalnesti. Te astepta, desi nu stia!…

    • Ii astepta pe toti cei care l-au cunoscut.Si nu sint putini.
      Dar sa stii ca nu sint rari,oamenii acestia.Sint chiar multi.Sint printre noi,ca noi,cu aceleasi probleme si bucurii.Trebuie doar sa vrem sa-i vedem.
      Poate chiar au bloguri si comenteaza alaturi de noi sau posteaza cite ceva…

      • Sa dea Domnul sa nu scada numarul lor, cu timpul!… Astazi suntem tot mai egoisti…

      • Fii linistita,fiecare generatie isi are oamenii de calitate.Mereu sint si vor fi,indiferent ca sintem dispusi sa recunoastem asta sau nu.

  4. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  5. Colectionarii de pietre sunt printre pitinii colectionari carora le inteleg pasiunea…

  6. Banuiesc ca au fost multe alte iesiri frumoase alaturi de domnul profesor pensionar… 🙂

    • N-au fost multe, dar in cabinetul de la facultate, acasa la dinsul sau cu ocazia expozitiilor organizate la Cluj am stat cu gura cascata si l-am ascultat.Avea multe de impartasit tuturor celor dispusi sa-l asculte.A calcat cu piciorul toata tara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: