Cu pietre prin expozitii

In holul Casei Universitarilor din Cluj 1997

La Muzeul de Arta din Cluj-2003

25 răspunsuri

  1. este spectaculoasa prima fotografie

    • O gramada de pietre inghesuite pe masa.La fel era si la celelalte mese,cu alt fel de pietre,minerale,flori de mina,fosile.

  2. Mi-ar plăcea să-ți văd o expoziție!!
    Tu aduci în lumină misterul adâncurilor!

    • Din pacate nu sint expozitiile mele.Sint si eu invitat,ca si altii.
      Sint din ce in ce mai putini cei interesati de misterul adincurilor si de aceea se organizeaza in special expozitii cu bijuterii.

  3. Superbe !

  4. Se vede diferenta fata de expozitiile din ultima perioada. Din pacate in defavoarea celor din urma…

    • Asa este.Am constatat-o in ultimele expozitii la care am participat,iar de la ultima am plecat mai repede.N-aveam ce sa mai caut acolo.

  5. Sondam tot mai rar in adancul nostru, aceasta este explicatia.
    Devenim superficiali, preocupati prea ades de imagine…
    Tu macar ai amintirea a ceea ce a fost odata, candva. Si cu ea, speranta ca va mai fi!
    Frumoase si sugestive pozele!

    • Amintirea inca mai este la fiecare,scopul a devenit altul.
      Iar scopul nu mai este de a arata frumosul,nici educatia.
      Banii.Asta este singurul scop.

  6. Ce frumoase sunt expoziţiile cu roci! Atâtea minunăţii scoase la lumină din străfundurile pământului…
    Din păcate, concluzia de mai sus, aceea cu banii, este tot mai adevărată…şi cât de mult pierdem ceea ce este esenţial pentru sufletul nostru!

    • Alex,nici vizitatorii nu mai sint interesati.
      Daca ei ar fi,cei care se ocupa de pietre din pasiune sau doar cu un scop financiar ar aduce si prezenta mineralele si in formale naturale sau cu o minima interventie,nu doar bijuterii.
      Nici pe vizitatori nu-i mai intereseaza sufletul.Eventual cu ajutorul unor bijuterii,mai rezolva o problema,mai obtine o intrare…

  7. heheee…. îmi aduci aminte de dragostea mea dintâi. nu știu dacă ți-am mai spus, dar primul meu prieten era student la Geologie. 6 ani am fost prieteni. Pe vremea aia eu eram studentă la Agronomie. și ce crezi că făceam? să zic? să nu zic? hai că zic! furam roci din laboratorul de pedologie ca să i le duc lui. no, ce poa să facă dragostea asta din om! 😀

    • Lasa ca ti-a placut.Si sa le iei din laborator si…sa nu mai vorbim de bucuria de a i le oferi si ce urma dupa aceea…
      Da,ta ai ramas cu ceva dupa aceea sau doar amintirea?

      • da! am rămas cu buza umflată! m-a lăsat pentru una nouă și cu mulți bani.
        aaaa și cu o experiență de viață! cât a fost, a fost frumos. 🙂

      • Fii sigura ca regreta,tantalaul!
        Nu cresc Georgiene pe garduri,iar aia cu banii nu cred ca arunca dupa el cu ei asa ca,e un fel de milog.
        Zi merci,ca altfel nu-ti cunosteai Liviul !

  8. aaa, daaa! acum nu mai e cu respectiva. normal că n-a ținut!
    E prin Italia, muncește pe acolo și din câte am înțeles stă la o italiancă. vorba aia: îl iubește femeile 😀
    Și da, zic merci! nimic și nimeni nu se compară cu Liviu!!
    abia aștept să ne cunoaștem! noi cu voi! vine ea și ziua aia…Promit!

  9. ia uite, am citit ceva interesant: http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/I-3-Bucuresti-Oceanul-pietrificat-din-statia-de-metrou-art4943834915/ dar cum nu ma pricep, te intreb pe tine: oare chiar e un pavaj inestimabil sau o speculatie jurnalistica ieftina? in fond, majoritatea rocilor sedimentare contin fosile diferite, nu? e chiar o raritate nemaivazuta pardoseala statiei asteia de metrou? intreb…

    • Poate ai vazut sau auzit de statiile de metrou din Moscova.Sint placate cu marmura,cu malachit si trase in foita de aur.Peste tot statiile de metrou sint deosebite,in intreaga lume.Si la noi,au considerat cei care le-au construit,ca art trebuie sa arate deosebit.Si noi ce avem? Pai,avem calcare cu foraminifere,calcare fosilifere,calcare coraligene ,marmura de diverse coloraturi,travertin.La un moment dat toate garile,aeroporturile si chiar unele blocuri au fost placate cu travertin de Borsec si de Geoagiu.
      E foarte bine ca avem,macar o raritate printre atitea lucruri fara nici o valoare.Nu stiu daca e inestimabil,avind in vedere ca la noi se mai gaseste-nu stiu cit timp,ca sint unii care au mostenit toata marmura din tara de la tata si mama partidul comunist si exploateaza singur.
      Da,e bine ca avem asa ceva,dar trebuie avut grija sa nu se apuce sa le fure diversi si sa le vinda pe la bursele de pietre de la Szeged, Budapesta, Munchen sau Paris.

      • multumesc pentru raspuns. fireste ca-i de bine ca si ale noastre sunt misto, am vazut si cateva statii in Moscova dar eram cam mic si nu-mi aduc aminte decat ca erau marete si la mare adancime….

        cat despre cele din Bucuresti, eu le pretuiesc sincer. cred ca ar trebui conservata arhitectura lor, asa ceausista cum e ea in unele statii.

  10. Am purtat dupa mine foarte multi ani doua flori de mina, pana viata a devenim mai complicata si foarte multe din lucruri s-au ratacit..tin minte, parca a fost ieri, ce bucurie imensa a fost pe capul meu, cand aflandu-ma intr-o vizita la cineva in Drobeta, mi le-a facut cadou,asta dupa ce-a observat ca de vreo doua ore nu m-am dezlipit de vitrina unde avea expuse o multime de astfel de minunatii, si a gandit ca face o bucurie copilului… Dupa vreo 20 de ani, am ratacit si florile, si ametistul, si cele doua bucatele de chihlimbar si pixul rontait pe la vreo trei anisori, cand i-am mazgalit toate actele tatalui meu …
    Frumoase exponate mai ai 😀

  11. Reblogged this on Fosile şi pietre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: