Sfântul Ioan Valahul Mare Mucenic al lui Hristos † 1662

De Florin Mateiu

Viaţa şi pătimirea acestui Sfânt martir român a rămas neştiută de fraţii săi „valahi” vreme de 140 de ani.

Un exemplu de cinste şi curaj oricărui tânăr român până la sfârşitul vremurilor, deşi sunt puţine date despre el în limba română.

Istoria şi martirajul său au fost scrise de învăţatul grec Ioan Cariofil din Constantinopol, care a trăit în vremea martirajului Marelui Mucenic Ioan Românul.

Sfântul Ioan Românul s-a născut într-o familie de ţărani evlavioşi din Oltenia pe vremea lui Matei Basarab. Părinţii l-au crescut de mic în dreapta credinţă, iubindu-l pe Dumnezeu şi Biserica Lui. De aceea pe când avea doar 15 ani a fost ales şi întărit de Harul Duhului Sfânt să fie mucenic al Domnului Hristos într-un chip deosebit.

După domnia lui Constantin Şerban, pe tronul Ţării Româneşti a ajuns Mihnea al III-lea Radu, care, nevrând să răscumpere pacea cu turcii pe bani, s-a ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman, care îşi trăia ultimele clipe de glorie în Europa.

Sultanul Mehmed al IV-lea a trimis contra Ţării Româneşti o oaste foarte mare de turci şi tătari.

Turcii au luat atunci mulţime de robi, ţara a fost arsă şi prădată, iar mulţi oameni au fost ucişi.

În toamna anului 1659 o ceată de turci a năvălit pe Valea Oltului, dinspre Ardeal, făcând mari jafuri şi prădăciuni, după obiceiul lor, în drum spre Dunăre. Atunci au luat în robie mulţi tineri şi copii nevinovaţi. Printre cei înrobiţi a fost şi Fericitul Ioan.

Pe lângă drumul robiei, pe lângă foamete şi osteneală, creştinii luaţi în robie trebuiau să sufere de sete, plus bătăi, umilinţe de tot felul şi la urmă erau siliţi spre necurate fapte ale desfrânării la care se dădeau stăpânitorii aceia păgâni şi anticrişti.

Sfântul Ioan a fost cumpărat de un ostaş turc, foarte bogat, de teapa celorlalţi.

Văzându-se silit spre acea poftă necurată, de patimă, de către turc, Sfântul Ioan, învăţat în legea creştinească, s-a împotrivit gândului şi poftei drăceşti a acelui turc, şi, cu scârbă, i-a mărturisit aceluia că el este creştin şi că nu poate decât să urască şi să dispreţuiască acele patimi păgâneşti pe care le avea turcul. Mâniindu-se, tiranul acela voia să-l silească, dar tânărul Ioan, întărindu-se în râvna credinţei în Iisus Hristos, l-a lovit în legitimă apărare pe acel îndrăcit musulman, care a murit pe loc.

A încercat să fugă apoi, dar a fost prins de ceilalţi turci, pus în lanţuri, iar după câteva luni de chinuri şi mers pe jos, au ajuns turcii cu el la Constantinopol. Fericitul Ioan a fost dat femeii turcului aceluia ucis, drept pedeapsă pentru a fi slugă până la moarte.

Deşi foarte tânăr, Ioan era voinic şi deosebit de chipeş, de o frumuseţe rară, care atrăgea privirile tuturor. Având multe virtuţi creştine era normal ca diavolul să-i puie gând rău.

Acea femeie, rănindu-se de frumuseţea tânărului Ioan, îl trăgea spre păcat, întrucât diavolul patimii intrase în inima ei, ba mai îi cerea lui Ioan să se lepede de legea cea creştinească şi să se facă mahomedan. Şi-l mai ademenea turcoaica spunându-i că-l va lua de soţ şi multe altele îi promitea.

Atunci Fericitul Ioan, rugându-se mult lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, ca să-l întărească în mărturisirea dreptei credinţe, a cerut şi izbăvirea de ispita desfrânării. Văzând diavolul că nu reuşeşte prin acea femeie să-l facă să păcătuiască, a pus pe turcoaică să-l pârască conducătorului cetăţii. Astfel tânărul a fost aruncat în temniţă, unde îl zdrobeau în chinuri şi în torturi. Acea femeie stricată venea zilnic la închisoare să-l ademenească, sperând ea că, sub chinuri şi munci, tânărul avea să cedeze şi să cadă în voia poftelor ei. Aşa face diavolul, mai întâi promite lucruri mari, uşor de dobândit, până în clipa în care ai păcătuit, după care te bagă ca şi slugă a lui.

Văzând femeia aceea îndrăcită că nu-i vor fi împlinite poftele ei şi, că, în zadar se ostenesc călăii aceia, a cerut vizirului să-l ucidă pe Sfântul Ioan.

Spunea în Vechiul Testament Înţeleptul Solomon că nu este răutate mai mare ca cea a femeii, şi iată, că se adevereşte cu acea femeie turcoaică.

Călăii l-au scos pe tânărul Ioan din închisoare, la marginea oraşului Constantinopol, pe locul numit Poarta Stâlpului sau Parmak Kapi pe limba lor, acolo lângă piaţa marelui bazar al negustorilor. Aici l-au legat cu o funie şi l-au spânzurat de un stâlp. Era într-o zi de vinei, dinaintea Înălţării Domnului din acel an 1662, pe 12 mai. Aşa s-a mutat muceniceşte, Sfântul Ioan Valahul la Domnul Său.

Toţi martirii au avut ca har de la Domnul aceea că înaintea martirajului lor, li se arată însuşi Hristos, care îi îmbărbătează.

Prin moartea sa martirică, petrecută la 18 ani, Sfântul şi-a dovedit caracterul de creştin neînfricat şi de român drept şi curat.

Dacă am privi cu ochii tulburi din vremurile de azi, poate acel tânăr voinic şi chipeş, deşi în robie, ar fi putut trăi printre străini şi păgâni poate mai bine materialiceşte decât între ai săi. Poate ar fi avut o altă soartă, dacă ar fi cedat spurcatei turcoaice, aşteptând un răgaz ca să scape, dar acestea ar fi raţiuni ale unuia dispus spre compromis, judecăţi care, cu siguranţă, l-ar fi trimis departe de Biserică şi de Hristos.

Şi poate părea uimitor, dar dacă nu ar fi avut acel caracter puternic şi curat, Dumnezeu nu l-ar fi învrednicit (onorat – ar zice fraţii latini) cu munca martiriului acelor soldaţi de elită ai Împăratului Universului, Domnul Nostru Iisus Hristos.

În împrejurările în care a trăit, la vremea lui, cine ştie câtor tineri sau tinere din neamul nostru, sau a celorlalte aflate sub atacurile necredincioşilor, nu a oferit Dumnezeu cinstea aceea a Mărturisirii Hristosului.

De aceea Sfântul Mare Mucenic Ioan Românul este un exemplu şi un model oricărui tânăr ce caută cinstea şi curăţenia, frumuseţea şi credinţa în Hristos.

Noi nu putem decât să-l chemăm şi să-l pomenim la Sfintele Slujbe, iar el poate face acum multe, fiind acolo în Raiul desfătărilor celor veşnice ale Cerurilor.

 

Sfinte Mare Mucenice Ioane, roagă-te pentru noi lui Dumnezeu!

2 răspunsuri

  1. Foarte interesant, multumesc!

    • Adrian,aici este o istorie a Sfintilor,Parintilor nostri.
      Este munca unui prieten de-al meu Florin Mateiu ,care…s-a mutat la Domnul (cum atit de frumos se exprima el).Asa ca,toate multumirile ii sint lui adresate.
      Pacat ca nu sint mai multi interesati de o astfel de istorie.Tine de radacinile noastre si de „paza” nostra.Si este intr-adevar interesant.
      Mult bine,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: