Eram in urma cu citiva ani,la Sasca Montana la o prietena.Stiind ca in zona au fost mine de cupru (acum inchise) speram sa gasesc ceva pietre in zona sterilului de la gura minei asa ca,intr-o dimineata am pornit in explorare.Zona este de o frumusete cum in putine locuri mai gasesti.Mergeam incintat de munte,de padure,mirat ca muntele de steril sta acolo de atita timp-daca ar aluneca,ar acoperi toata valea cu localitate cu tot-,
Sterilul de la gura minei
incintat de rugii uriasi de mure,atit de incarcati,ca fara multa imaginatie puteai zice ca sint o turma de caiini dalmatian adunati la un loc.M-am infruptat cu mure si am strins citeva intr-o punga si ajuns la intrarea in mina am constatat ce stiam deja.Ca e betonata intrarea.M-am invirtit prin zona,dar n-am gasit decit citeva bucatele mici de cristale de pirita si dupa ce m-am umplut de imaginea orizontului vazut din (aproape) virf de munte am inceput sa cobor,sa ma intorc.
In citeva locuri am vazut guri de aeraj -tuneluri prin care circula aerul spre mina si care preiau din presiunea exploziilor la exploatare.
Gura de aeraj
Gura de aeraj
Tare eram tentat sa cobor prinr-o gura din asta de aeraj,dar n-aveam la mine nici lanterna,nici ceva cordelina sa ma asigur.Solutia era sa merg acasa sa iau cordelina pe care o aveam in masina ,cam 10 m, si o lanterna si sa ma intorc ziua urmatoare.Deja hotarit,mergeam pe o carare sinuoasa flancata si uneori acoperita de padure,cind la un moment dat,la una din curbele cararii,destul de departe de mine vad ca se apropie un om.M-am oprit si m-am asezat la umbra sa fumez o tigara si sa-l astept.Ce buna ocazie sa il intreb cite ceva despre mina,despre locurile in care s-a depozitat sterilul si care merita cercetate.Cind s-a apropiat am dat: Buna ziua!Era un batrinel imbracat in costum ,cu cravata si palarie-costumatie cel putin ciudata pentru locul si zona in care ne aflam.
Mi-a intins mina si s-a prezentat: Strainul!
L-am servit cu o tigara,m-a intrebat daca ma plimb si cum imi place pe aici.L-am intrebat si eu daca mai are mult de mers si i-am dat murea culeasa.A primit murea cu bucurie,parca si pe cind sa-l intreb despre ce ma rodea pe mine s-a ridicat sa plece si mi-a zis: Sa nu intri in gurile de aeraj fara o coarda de cel putin 300 de metri,ca nu mai vezi soarele!
A zis si am zis Doamne ajuta! si s-a dus.Cind m-am dumirit ce mi-a spus m-am intors dupa el sa-l intreb de unde stia ca vreau sa cobor in mina,dar nu l-am mai gasit.Am cautat in mai multe directii,dar nu era.
Am zis un: Multumesc Doamne! si m-am intors acasa.
Le-am spus fetelor (sotia si prietena ) de intilnirea cu Strainul,dar nu si de faptul ca am vrut sa cobor in mina singur si nici ca el mi-a sugerat sa n-o fac.In ziua urmatoare am mers la celalalt capat al localitatii,la fosta Statie de prelucrare a minereului si am gasit citeva pietre mai interesante.
Tirziu mi-am dat seama ca a fost, dupa trezeci si ceva de ani,a doua intilnire cu „Strainul”.
Filed under: Intimplari neobisnuite | Tagged: Blogul lui Fosile, Intimplari neobisnuite, Mina, minereu, munte, mure, padure, pietre, Sasca Montana, steril, Strainul |
Fosile şi pietre 
Interesantă povestea!O fi fost un semn bun de la cineva cine te iubește.
Mai clar decit atit nu se poate.
Interesanta intalnirea; si eu zic ca Se-cret: cineva acolo sus te iubeste!
Si vine din cind in cind sa-mi arate.
aveam senzatia ca citesc ceva usor familiar, pana ai incheiat cu „a 2-a intalnire”. bine ca l-ai intalnit si te-ai oprit din incercarea periculoasa care te tenta!
Nu ne opreste,Red.Ne sugereaza.Hotarirea de a urma sau nu sugestia ,ne apartine.
asa este, dar cine e atat de necugetat sa mearga inainte odata ce a primit un semn ca-i pe-un drum gresit?
Fiecare,intr-o mai mica sau mai mare masura.
Daca,de ex.am bilete pentru Italia si vine un bunic si-mi spune sa nu merg ca o sa erupa Vezuviul,crezi ca n-o sa merg?
Eu sunt convins ca fiecare dintre noi, avem cate un inger pazitor care se intrupeaza uneori si nu trebuie decat sa-l vezi si sa intelegi mesajul pe care ti-l transmite. Poate fi om si iti vorbeste, poate fi un caine ce te abate de la drum, poate fi o voce in vis ca in cazul meu…
Asa este George.
Incerc cu ajutorul intimplarilor mele de la categoria „intimplari neobisnuite” sa-i pun si pe altii in garda.Sa fie atenti la „intimplarile neobisnuite” din viata lor si sa incerce sa rezoneze cu ele.Si-atunci vor intelege ce trebuie sa inteleaga.
Ingerul tau pazitor…da,uneori vine si-ti arata calea…te iubeste…desigur,decizia pentru urmatoarea miscare iti aparine,dar el iti da de inteles…cu adevarat neobisnuite sunt intamplarile tale…
Yousef,pe fiecare ne iubeste ingerasul ,dar nu intotdeauna stim ca iubirea primita vine de la el .Plus,de multe ori,de cele mai multe ori il ignoram.
să ştii că mâncam nişte vişine când citeam postarea şi încet-încet, n-am mai dus niciuna la gură, ci am rămas cu ea deschisă, uluită de o astfel de experienţă. am trecut şi eu prin multe de felul acesta şi uneori mi-e şi ruşine să spun despre ele pentru că alţi oameni spun: da mie de ce nu mi se întâmplă. atunci mai bine mă abţin, decât să-i văd pe alţii că mă invidiază pentru aşa ceva.
ceea ce m-a bucurat la experienţa ta este că nu e unică şi ajung la o concluzie pe care-o coceam mai de multă vreme în minte: toţi avem astfel de momente în care Cineva ne atrage atenţia – doar că cei mai mulţi nu vor să recunoscă sau pur şi simplu nu şi-au cultivat simţul recunoştinţei – cică e întâmplarea cea care le-a dat o mână de ajutor.
mă bucur că ai ascultat îndemnul; da, mi-a plăcut ce-ai spus: nu ne obligă să ne fie bine, doar ne sugerează şi noi decidem. de aceea Îl iubesc pe Dumnezeu – pentru că nu-ţi forţează mâna nici să-ţi fie bine! îţi dă voie să decizi singur şi astfel să-ţi construieşti viaţa.
miliarde de like-uri! 🙂
Multumesc,eumiealmeu!
Si este un Multumesc Celui care ne ocroteste pe fiecare in parte si pe toti in egala masura.
Salut,Alexandru! Sa iti povestesc si eu ceva interesant.Acum o saptamana doi prieteni au mers inpreuna in M-tii Metaliferi.Planuisera sa intre dupa pietre in ceea ce zic ei ca este o fosta mina dacica.Odata ajunsi in zona li s-a facut rau spontan la amandoi odata.S-au invartit ceva timp,dar nu au mai reusit sa gaseasca mina…Desi amandoi sunt oameni rezistenti,invatati cu muntele,abia au ajuns la casele lor,simtindu-se foarte rau…au facut din senin dehidratare severa.Pare cam ciudata treaba,parca ceva sau cineva i-a oprit sa ajunga acolo…
Servus Florin!
Cei care au obisnuinta de a merge pe munte stiu ca n-au voie oricind in orice loc.Si mai stiu ca daca insista,o incaseaza!
frumoasa poveste, dar nici imaginile nu sunt mai prejos
Sofie,zona este de poveste.Iti vine sa te ciupesti sa vezi daca nu visezi.
în afara subiectului… 🙂
ai idee de ce m-au vizitat azi 9 oameni pornind dinspre blogul tău? chiar sunt curioasă… spor-t.
N-am idee.
Poate le-a placut cum si ce scrii si au vrut sa vada mai mult.
Si zic eu,au avut ce sa vada.
Saru’mina!
Reblogged this on Fosile şi pietre.
Nu suntem niciodata singuri, iar daca suntem straini de acst fapt…vine „strainul” la noi sa ne dumireasca.
La mine a fost de doua ori pina acum, la un interval de 33 de ani.
Sa stii ca multe „intamplari ciudate” din viata, unele pe care nu le observam, prinsi fiind cu „problemele” de fiecare zi, au in spate vrun „strain”…apropiat noua. NIMIC nu este intamplator…
Eu stiu.
De aceea am si initiat acest capitol.Sa ii ajut si pe altii sa „vada”, sa constate ca ” se intimpla” multe in jurul lor, pe care nu ei le-au initiat si n-au cum sa le controleze.
Sa „constientizeze”.
Ai foarte multe povesti de genul asta , din cate realizez eu acum…Mi se pare atat de interesant tot ce povestesti…Cand a fost cealalta intalnire cu strainul asta?
Asta a fost prima intilnire cu Strainul:https://fosile.wordpress.com/2011/06/17/intilnirea/
Am avut ceva „experiente” pina acum, nu ma pling.
Norocosule!
Nu cred ca sint singurul cu astfel de intilniri sau intimplari neobisnuite.
Cu totii sintem norocosi.Trebuie doar sa constientizam asta.
Mistic…
Adica?
„Strainul”, pentru mine a a avut o prezenta mistica. Asa am perceput eu povestea
Probabil asa pare, dar daca nu era el, nu-i sigur ca mai povesteam eu pe blog.