Parinti

De multe ori mi-am propus sa merg si de multe ori si-a propus Florin sa ma duca la Manastirea Sfinta Ana de la Rohia, dar de fiecare data intervenea ceva si nu ajungeam acolo.

Intr-un an, eram in concediu medical din cauza de Zona Zoster , asa ca Florin  mi-a propus sa mergem la Rohia sa-l ajutam pe un prieten de-al lui, calugar acolo, sa pregateasca o expozitie de icoane din Germania.

Nu cu mult timp inainte am cunoscut un profesor din Tirgu Lapus care, aflind de pasiunea mea pentru pietre mi-a zis ca „pietre ca in Tara Lapusului nu sint nicaieri, pentru ca astea-s sfinte.”

Calatoria cu autobuzul pina la Tirgu Lapus a fost grea.Eu aveam dureri mari, iar Florin era intr-o criza de bila si numai scuturaturile  autobuzului ii lipseau.Am ajuns dupa masa si am pornit pe jos spre Rohia, zona fiind deosebit de frumoasa. Dupa ce ne-am racorit putin la un izvor (era atit de rece apa ca mi-a amortit limba), am pornit de-a dreptul peste munte.Cu ochii pe jos, dupa pietre si ametit de frumusetea padurii de fagi, in cintec de pasari si imbatati de mirosul-parca de miere de albine-florilor cimpului, am ajuns in Rohia si Florin a insistat sa mergem la parintii lui Nicolae (profesorul). Sa cunosc niste oameni din Tara Lapusului. L-am gasit pe domnul…. la coasa. Sringea iarba proaspata pentru animalele din batatura, cele care nu ies la pascut asa ca, cu cite un lepedeu de iarba in spinare ne-am indreptat spre casa.In drum spre casa, jucindu-ne cu ciobanescul care-l insotea ne-a spus ca Nicolae este plecat, iar la Manastire ar fi bine sa ajungem dupa slujba de noapte.

La umbra nucului din ograda, ne-a ominit cu piine si miere si apa rece din fintina si-acolo am aflat povestea calugarului la care mergeam.

Dupa ce a terminat cu studiile Institutul de Arte Vizuale din Cluj-acolo l-a cunoscut Florin-si si-a terminat armata,tatal lui l-a lasat sa umble, sa mearga sa vada, sa se distreze sau sa mai invete, sa vada si alte tari. A fost, a vazut, dar revenea acasa si ajuta la gospodarie. Intr-o zi i-a spus mamei lui:

-Mama eu merg la manastire.

-Bine,numa sa vii dimineata sa-l ajuti pe tat’to la…

-Nu mama,vreau sa ma duc de tat.

-Atunci stai sa vie tati acasa si-om povesti.

I-au anuntat pe toti,s-au reunit la cina si dupa ce au mincat,au povestit de una de alta, de pe-acasa si de aiurea, baiatul le-a spus:

-Dragii mei, eu m-am hotarit sa merg la manastire, sa ma calugaresc.

Tatal s-a ridicat in picioare, l-a privit adinc in ochi si i-a spus:

-ESTE O ONOARE PENTRU NOI !

L-au imbratisat si si-au vazut fiecare de treaba.

In timp ce ne povestea, pe fata lui se putea citi mindrie, respect, onoare, implinire.

Calugarul (Parintele Andrei ) este fiul lui si fratele lui Nicolae.

Reclame

18 răspunsuri

  1. Cu zona zoster trebuia sa stai in casa… am trecut si eu prin asta, doar ca am luat-o din timp si n-a fost grav… mi-a placut povestea 🙂

    • Am avut in zona coastelor,in partea dreapta.
      Nu este o poveste.Am trait la manastire ceva ce n-am mai intilnit pina atunci.Dupa citeva zile mi-a trecut zona,ca si cum nici n-am avut-o.

  2. Ce minune mare ai trait!…

  3. …Uite, intimplari de viata, frumos ce le impartasesti si altora!

  4. Bunicul sotuui meu a fost un mare iubitor si colectionar de „pietre ” din zona Lapusului. S-a pierdut in timp. Nimeni din urmasi nu a mai avut aceasi dragoste si intelegere pentru florile lui de mina.

    • Mare pacat.Florile de mina din zona sint recunoscute in lumea intreaga ca deosebite,speciale.Pe linga faptul ca e o placere sa te uiti la ele,sa te incarci cu energia lor.

  5. Parintii au stiut ca pana la urma fiul lor isi va gasi menirea, iar tie se pare ca iti este randuit sa vezi multe lucruri, partea buna este ca le impartasesti si altora.

    • In cazul asta,cred eu,este vorba de incredere si respect si din partea parintilor si din partea copiilor.
      Am avut pina acum sansa sa vad si sa traiesc cite ceva mai altfel sau mai special decit in mod obisnuit.De aceea cred ca nu-i rau daca pe unele din ele le las in eter spre invatatura.Poate ajuta si pe altcineva.

  6. ce oameni deosebiti, intradevar e o mare binecuvantare sa poti alege o asemenea cale!

    • Este adevarat,iar mai mare binecuvintare este ca familia sa inteleaga si sa-si dea acordul cu draga inima,cu respect,cu recunostinta.

  7. Cred ca fiecare vine pe pamant cu menirea lui. Daca cei apropiati te inteleg si te sustin… e ideal.

  8. Este mult, mult mai greu să fii călugăr între oameni, decât să fii călugăr între călugări.

  9. Mai rar…asemenea reactie…. iti trebui ca tu sa fii in deplina credinta ca sa ai o asemenea replica…
    Emotionant!
    Multumesc…

    • In acea familie am aflat ca daca sadesti respect si incredere,culegi respect si onoare.
      NU trebuie sa-mi multumesti.Sper sa-ti foloseasca la intrebarile tale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: