Flautul

Prin clasa a cincea cind am fost la Liceul de Muzica  aveam un coleg slab,atit de slab ca te mirai ca poate sa mearga si certaret ca-ti venea sa-l bati.Tare rau de gura.In toate discutiile isi dadea parerea si ameninta pe oricine cu bataia: ca eu sint Osan,nu va puneti cu mine! zicea el.

Nu-i vorba,ca se mai bateau copii,mai ales cei care eram la internat si ne frecam toata ziua unul de altul,dar absolut intotdeauna se tinea cont ce instrument studia-adica,daca era la coarde sau clape,era cu desavirsire interzis sa fie lovit peste miini,iar daca era suflator era interzis sa fie lovit peste  buze,gura.

Baiatul asta iesea in evidenta prin faptul ca-si tinea instrumentul- flaut -la piept.

Mai ziceu pedagogii sau de pe la bucatarie: lasa flautul si hai sa…

iar el raspundea: -nu pot,ca daca nu-mi mai aude inima isi pierde ritmul,iar daca nu-l tin la caldura mea falseaza si nu mai stie sa cinte.

Toti ne iubeam instrumentele,le ingrijeam,vorbeam cu ele,iar cind cintam eram  doar sunet prelungit din suflet prin instrument spre cer,dar Marin  avea o legatura speciala cu flautul lui.

Nu-si dorea sa fie un mare interpret.El isi stia locul in orchestra.Chiar zicea de multe ori: ati vazut voi orchestra simfonica fara flaut? Nu exista asa ceva!

L-am regasit la Fabrica de Portelan Iris.Unul din cei mai buni desenatori,lucra la „Artistic” la „lucru manual”.

Ne-am bucurat amindoi si ne-am vizitat,ne-am petrecut multe  momente impreuna.Locuia intr-o garsoniera confort redus, intr-un bloc plin de copii,de zgomot,injuraturi,scandaluri.

Preda,de doua ori pe saptamina,la Scoala Populara de Arta,muzica.

La loc de cinste la el acasa era…flautul lui drag.Odata,dupa luungi insistente a cintat.Avea un flaut frumos,din lemn cu sunet moale,cald,catifelat.A cintat Serenada de Schubert si timpul a incremenit in ascultare.Nici un zgomot nu se mai auzea,nici un scandal,nici o injuratura,doar picurii sunetelor se prelingeau prin fereastra deschisa spre sufletul tuturor.Cinta si plingea.Lacrimile  ii curgeau pe obraji,pina pe instrument si se imprastiau dureros si greu imprejur.

Nu mi-a spus de ce a intrerupt muzica,de ce nu cinta intr-o orchestra,de ce nu mai cinta la flaut.

La doi ani dupa ce ne-am reintilnit s-a intors acasa,in Maramures si dupa un timp am aflat ca s-a stins.

Marin Hrusca.

Acum alinti sufletele ingerilor cu flautul tau iubit.

Tie iti dedic acum acest concert:

Anunțuri

29 răspunsuri

  1. Frumoasă și tristă poveste,dpdv al fostului tău coleg de școală.Interesant ce l-a îndepărtat de muzică(interpretare).
    Ce greu trebuia să fie pe acele vremuri,unui copil nervos gata să-și răzbune orgoliul rănit,să se oprească o clipă și să se gândească:adversarul la ce instrument cântă ?
    Unde-l pot plezni?
    Ce să-i rup,mâna sau gura?
    Dilemele vieții 🙂
    Să aveți un sfârșit de săptămână frumos,cât mai frumos posibil și sănătate.

    • Inclin sa cred ca incepuse deja nebunia cu admiterea la studii superioare sau angajarea in diverse locuri pe baza de mita.Iar el era prea mindru sa plateasca pentru a fi admis,cind el stia muzica de nota 20.Si nu accepta sa cinte in restaurant sau la nunta.
      Stiu ca l-a refuzat si pe varul lui Stefan Hrusca de a cinta intr-o orchestra de acompaniament.
      Multumim!
      Sa va fie si voua bine!

  2. E trist când viaţa te abate de la drumul care credeai că îţi este destinat. Copil fiind, visam să ajung „şofer de avioane”. Nici măacr de maşini nu am ajuns …

    • In cazul lui Marin,dupa 12 ani de muzica singurul lui scop era muzica,iar faptul ca nu a profesat in domeniu l-a ucis.Incet,incet s-a dus.

  3. Intotdeauna privesc fascinata modestia cu care flautul, acest instrument nobil isi spune rolul intr-o piesa simfonica in care e instrument secundar. Plansul lui e rascolitor, are asa o nostalgie cand povesteste care-ti patrunde drept la inima, ca un fior, pe neasteptate, si nu-l poti uita niciodata. E ca un glas in noapte, ca o voce a constiintei fiecaruia.
    Imi dau seama ce coleg deosebit ai avut, Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Postarea ta de azi este extrem de sensibila.

  4. Trista poveste…

  5. Mi-am placut cum ai povestit. Imi pare rau pentru colegul tau, se pare ca era un om deosebit, care si-a iubit instrumentul… din pacate, stiu ca se patrunde foarte greu in aceasta lume a muzicii simfonice… putea sa cante la nunti, dar, cred ca nu i s-a parut demn sa faca asta.

    • N-a acceptat oferta de a cinta intr-o orchestra de acompaniament facuta de varul lui,Stefan Hrusca.
      Viata lui era muzica simfonica.

  6. Imi place felul tau frumos de a asterne pe hartie franturi din viata ta si a celor care au insemnat ceva pentru tine .Imi pare rau pentru colegul tau dar vad ca a insemnat ceva totusi , in scurta lui viata , daca tu ti-ai adus aminte cu drag si respect de el si flautul lui fermecat .

  7. Si el ,ca si altii ,a fost o parte din viata mea.
    Din pacate partea cu tristeti.

  8. un om deosebit, care merita tot respectul. va trai in cugetul tau si asta nu-i putin lucru!

  9. Stii ce este trist? Faptul ca o vreme ei, acesti oameni minunati, sunt chiar langa noi, reali, iar noi nu avem timp sau chef sa-i vedem, le prea avem pe ale noastre… Dupa ce pleaca, probabil au pe altii alaturi, intr-o lume unde exista cu adevarat dragoste de semeni.
    Sa se odihneasca in lumina!

  10. Nu ştiu dacă el a ales flautul, sau flautul a fost acela care l-a ales pe el…cred că a avut vocaţie muzicală…aceea care este condiţionată de expresia singulară şi totală a fiinţei.

  11. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  12. Nu cerceta partea profundă a sufletului! Doar las-o să existe! Destule meandre are viața și fără să o mai încercăm și noi cu unele în plus.
    Cred că relația între om și instrument nu poate fi decât una profundă, atunci când există. Și mai cred că fiecare își bazează această relație pe unul dintre elemente. Unii așează romantismul pe prim plan, alții vibrează direct la forma sunetului. Dar asta este părerea din afara mediului muzical profesionist, dacă-l pot numi așa. Eu văd relația din punctul de vedere al amatorului.
    Relația ta cu scrisul este una deosebită. Nu știu, tu ai descoperit scrisul, ori el te-a descoperit pe tine, dar știu că vă stă bine împreună!

    • Cind iubesti instrumentul , el este parte din tine.Partea care viseaza, zboara, iubeste, partea care exprima.

      Desi am avut multi prieteni, eram totusi, un singuratic.Si cind nu aveam un instrument la indemina sau cind nu eram pe munte, trebuia sa debordez cumva, iar scrisul a fost modalitatea.
      Multumesc!

  13. Mi-au dat lacrimile….Dumnezeu sa-l aiba in paza sa , pe Marin Hrusca!

  14. Intotdeauna am „stiut” ca muzica este puntea cea mai scurta dintre periferie si centru, dintre exterior si interior, dintre materie si spirit…Muzica, ca de altfel si sufletul, sunt ATEMPORALE.

  15. Reblogged this on innerspacejournal and commented:
    Despre visuri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: