Karika neni…

Asta vine din ungureste si inseamna “tanti cracanata”.

Eram cam prin clasa a treia.Intr-o zi  tocmai cind mi-am scos capul pe poarta o gramada de copii se tineau dupa o tanti  taare batrina, care abia se misca cu o plasa in mina, strigind dupa ea: Karika neni! Karika neni! pina cind un nene de pe strada a reusit sa-l prinda  de urechi chiar pe cel care a initiat distractia, iar ceilalti au rupt-o la fuga care pe unde a putut rizind si tipind.

Normal ca am intrat repede in curte si eu, chiar daca n-am zis nimic, dar curiozitatea m-a facut sa scot iar capul si nenea mi-a zis sa o ajut pe Tanti cu plasa pina acasa.

I-am spus mamei, am luat plasa si  sarind intr-un picior am insotit-o pina acasa, i-am tinut poarta deschisa si am ajutat-o sa urce treptele din lemn ce duceau spre locuinta aflata la etajul cladirii. Cind am intrebat-o de ce nu locuieste jos, ca e taaare batrina, mi-a raspuns cu o voce calda si blinda si parca atit de buna, ca jos e atelierul.

Ajuns sus, mi-a dat o cescuta cu dulceata de trandafiri si niste mosoare din lemn sa ma joc cu ele. Erau tare frumoase, cu fotografii pe partile laterale si scria ceva , dar nu puteam citi.

Mai era intr-o camera un fel de masina de cusut de care nu m-a lasat sa ma apropii.

De-atunci, am insotit-o in fiecare zi cu plasa cu piinea si mergeam la ea, ma jucam cu mosoare, imi arata tot felul de vederi si poze cu nenea  si cu tanti cind erau tineri si cu o gramada de copii si daca vreau ma invata si pe mine sa cint. Cit de mindru eram cind i-am spus ca stiu sa cint la vioara  si cint la Casa Pionierului.

Era singura, intotdeauna singura si uneori o auzeam vorbind parca cu cineva intr-o limba pe care nu o stiam si de citeva ori, retrasa in camera de la strada, atingea  clapele unui pian si cinta cu vocea ei catifelata atit de frumos ca-mi venea sa pling, tot in limba aceea pe care nu o intelegeam.

Uneori mai vorbeau asa si nasii mei de botez.

Imi mai dadea mama si mincare sa-i duc si prajituri, ca ea nu mai gatea.

Intr-o dimineata, cind am mers la Tanti, curtea era plina de oameni si un nenea Militian mi-a spus ca Tanti s-a dus la copiii ei…

Am lasat prajiturile si ca orice copil, sarind intr-un picior, am mers prin gradina ei, in parc, la joaca.

Dupa citeva zile, tot orasul, imbracati frumos, am participat la inmormintarea lui Tanti.

Famfara, caii catre trageau carul mortuar imbracati in negru, toate clopotele de la toate bisericile din oras bateau tinguitor, dureros si parca plingeau si pietrele si casele, iar eu si ceilalti copii nu intelegeam de ce plinge toata lumea, si mama si tata…

Mai tirziu am aflat. Era ultima descendenta a uneia din familiile care au intemeiat orasul. Singurul oras Armenesc din lume, aflat in afara Armeniei-Armeniopolis-Gherla.

Familia ei s-a ocupat cu industria pielariei, atelierul era de croitorie in piele si duceau traditia mai departe, dar parca la ea, la Tanti, trebuia sa se termine. I-a murit sotul, cei cinci copii n-au ajuns nici unul la treizeci de ani. S-au stins inainte sa se casatoreasca, iar Tanti i-a ingropat pe toti si i-a plins, le-a dus dorul pina la aproape nouazeci  de ani cu demnitate.

Dinsa si inca o Tanti erau profesoarele de pian si de comportament si tinuta in societate si in afara ei, pentru toate domnisoarele din oras si din imprejurimi.

Anunțuri

38 răspunsuri

  1. Mi-a placut cum ai povestit. Felicitari! 🙂

  2. O amintire puternica ti-a lasat aceasta doamna, care a fost un simbol in viata ta, si totodata un model!… Ai fost norocos s-o cunosti.

    • Pacat ca eram prea mic si n-am cunoscut-o cu adevarat.Mi-ar fi placut sa invat sa cint si eu la pian.Aveam si noi un pian de concert in casa si surorile mele au invatat sa cinte cu cealalta Tanti,Doamna Sireteanu.
      De altfel,toate casele armenesti din oras aveau pian si nenumarate dotari pe care in alta parte le-am gasit numai dupa „modernizarea” constructiilor.

  3. Interesant cum oameni din afara familiei noastre ne impresioneaza atat de mult si oarecum ne schimba viata.
    Esti un om norocos si prin faptul ca ai aceasta amintire!

    • Intr-adevar am avut noroc in ce o priveste pe Tanti.A mai trait doar atit cit sa ajung sa o cunosc si eu,sa ma incarce si pe mine cu bunatatea si frumusetea ei sufleteasca.

  4. ce poveste frumoasa, dar ce trista…

  5. Toate trec…
    Chiar am auzit la radio zilele trecute un reportaj despre Gherla, că a fost proiectat de ceva arhitect italian şi că erau foarte bogaţi şi împrumutau chiar şi regi, parcă.

    • Prima atestare documentara dateaza din 1291.
      Se presupune ca planurile orasului au fost aduse de la Roma si a fost reamenajat,sa zicem,in secolul 18 in stil baroc.
      Armenii erau bogati pentru ca erau extraordinar de harnici.

  6. nici eu nu stiam mare lucru despre armeni si cu ocazia asta m-am informat. multumesc, frumoasa povestea! oameni care si-au pastrat clasa pana la moarte…

  7. Foarte profund! Un adevărat model !

  8. ”profesoare de pian si de comportament si tinuta in societate si in afara ei, pentru toate domnisoarele din oras ”….
    Sublim !
    Am locuit în Gherla, Samosujvar, somoș-ui-var, someș-nou-oraș, Orașul nou de pe Someș, situat la jumătatea distanței comerciale dintre Cluj și Dej ,de pe acele vremuri de întemeiere a orașului,am vizitat impunătoarea biserică armenească, m-am hodinit de multe ori prin parcul dinainte-i.
    Nu cred că mai este vreun armean prin Gherla.
    Frumoase amintiri, gânduri bune celor care le-au pricinuit…Așa mai rămân printre noi…

  9. Ce frumoasă poveste de viaţă! Este minunat când ne amintim de oameni de seamă de odinioară, pe care nu trebuie să-i uităm, pentru ceea ce au lăsat în urma lor. Şi au lăsat un nume bun şi o viaţă trăită demn şi frumos.
    Avem mare nevoie de astfel de poveşti de viaţă.
    Weekend frumos! 🙂

    • De aceea am re-adus-o spre citire.
      Din pacate prea putin mai intereseaza bunul simt, demnitatea, respectul.
      Sa aveti inca o saptamina frumoasa!

  10. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  11. Frumoasa amintire pe care cred ca o apreciez la justa valoare…Am avut prilejul sa cunosc si eu „foste” si „fosti” domni si doamne veniti parca dintr-o alta lume. Am multe amintri care m-au ajutat sa invat istotia unor evenimente trecute expuse de facatorii acestora…de participanti.

    • Si inca, pe vremea aceea mai era demnitate, onoare, bun simt.
      Nu stiu daca acum se mai gasesc oameni din astia.
      Am fost norocos ca am cunoscut-o.

      • Asa este…si ca o confirmare a faptului ca m-au marcat intalnirile cu „fostii”, sunt amintirile inca vii… peste care au trecut zeci de ani. Printre altii am cunoscut pe unul dintre mosierii Popeea, care facea parte din garda regala. Eram fascinat de povestile, de culisele, de intrigile petrecute la Curtea Regala, de o istorie aflata de la sursa.

      • Inseamna ca faci parte si tu din gasca norocosilor.

  12. Ce amintire induiosatoare!
    Biata doamna , Dumnezeu s-o odihneasca!

    Mi-ai amintit de un vecin , cand eram copil , omul era anchilozat de spate si mergea cocosat….si noi , dracii de copii , strigam dupa el „cpocosatu” si fugeam…Cand ne prindea pe la scara , ne dadea bomboane din alea tari , ca de sticla… 🙂

    • E una din amntirile frumoase.
      Culmea e, ca multi din acesti oameni nu se supara cund dracii de copii striga dupa ei, ii poreclesc sau fac alte prostioare la adresa lor.

  13. Uite că n-am stiut. Gherla e un oraş armenesc?
    Cât despre unii oameni, se pare că sunt destinaţi să-şi ducă viaţa singuri.

    • A fost armenesc.
      Cind eram copil mai erau multi armeni in oras.Acum poate ca mai sint citiva care incearca sa pastreze ce a mai ramas din vechea comunitate.

  14. Tare frumos! Îmi aduce aminte de fraulein Isley, o domnișoară bătrână cu strămoși de viță nobilă din Viena care-si ducea zilele cum putea dând lecții de pian unor copii din orăselul de pe Târnave, ..

    • Surorile mele au invatat „comportamentul si tinuta ” cu o alta Tanti din oras.Tot armeanca.Si au tinut legatura cu Tanti si nepotii ei.Tanti a ramas la Gherla si s-a stins in patul ei, dar copiii si nepotii ei au plecat in America.
      Erau respectati si de ceilalti oameni, dar si de noul regim instalat.Cel comunist.

  15. Frumoasă și luminoasă Tanti ai avut tu, în copilăria ta… și tare frumos ai povestit de ea!

  16. Frumoasa si induiasatoare poveste….Armenii, in Transilvania, au mai pus piatra de temelie, intr-o maniera destul de consistenta la inca trei localitati in afara de Gherla, si anume: Dumbraveni (Elisabetopolis) jud Sibiu,unde au si-o frumoasa catedrala, avand doua turnuri diferite, cu hramul Sf Elisabeta, Gheorghieni, Jud Harghita, unde au o biserica pe langa care trec de cate ori ma duc pe Ceahlau, un centru urban cu numeroase locuinte in stil armenesc(tot centrul vechi al orasului), adica pravalia jos si casa de locuit sus, apoi ar mai fi localitatea Frumoasa, langa Miercurea Ciuc.
    Intreaga comunitate din Transilvania de armeni sau cate nume am citit eu pe placile din biserici, sunt maghiarizati, iar religia lor este romano-catolica, situatie diferita de cea a armenilor din afara spatiului carpatic.
    In Jud Harghita, armenii mai pastreaza in radacina numelui maghiarizat ceva armenesc, limba multi dintre ei nemaicunoscand-o.
    O aparitie inedita in spatiul romanesc si exotica, as putea spune…
    Fain!

    • Multumesc!
      In zona a fost o mare comunitate.
      Gherla, Dej si aproape toate localitatile pina la Ileanda, pe valea Somesului.
      Aici si-au pastrat numele, limba, biserica, dar fiind din ce in ce mai putini si pentru a-si putea administra bisericile au acceptat sa le foloseasca impreuna cu catolici sau franciscani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: