Sfântul Nichita Romanul

de Florin Mateiu

Cel consemnat sub acest nume de „Biruitorul” sau Nichita era din părinţi greci originari din Cilicia aceeaşi patrie cu cea a Sfântului Apostol Pavel. Ei se aflau în Dacia după anul 258. Aşadar Fericitul Nichita s-a născut într-un sat din Câmpia Dunării, posibil pe Valea Argeşului, undeva la începutul secolului al IV-lea şi a învăţat credinţa în Hristos cu tainele ei de la episcopul Theophil al Sciţiei şi Goţiei (Daciei). Nu se ştie unde anume s-a călugărit, fie la o mănăstire din dreapta Dunării, fie la una de pe Valea Buzăului, dar a fost hirotonit preot de acelaşi Theophil episcopul. A fost trimis misionar prin sate catehizând şi botezând mulţi daco-romani şi goţi. Neamul goţilor era dezbinat la acea vreme în două: o parte era condusă de Fritigern (369-380), iar alta de Athanaric (367-381). Cele două tabere gote se luptau între ele pentru putere. In prima confruntare a învins Atharnic,iar Fritigern s-a refugiat în dreapta Dunării la împăratul roman Valens cerându-i ajutor. Împăratul Valens i-a dat oaste din Thracia.

Această oştire traco-gotă a pus Sfânta Cruce ca semn înaintea sa şi a învinsîn bătălie oastea lui Athanaric.  În acea perioadă urmaşul lui Theophil, Wulfila,a tradus Evanghelia goţilor şi a propovăduit în acea parte a lumii, mărind lumea creştină,ajutat fiind şi de cei din neamul său printre care şi Nichita,soldutul lui Hristos.

După câţiva ani de la ultima bătălie dintre goţi Athanaric revine cu oaste sălbatică în zona aceasta graniţă , a reuşit să preia controlul asupra părţii de răsărit a Daciei şi îndemnat şi de diavol a început o prigoană asupra creştinilor, indiferent de ce neam erau aceştia.

Aşa a ieşit Nichita aprins de râvnă la război împotriva răului propovăduind pe Hristos. Prins şi supus caznelor pe care le răbda cu bărbăţie a fost supus ardeii din ordinul lui Athanaric. Dar trupul său a rămas nevătămat de foc, iar duhul îi plecase la Domnul Nostru. Trupul sfântului zăcea pe câmp aruncat. Un prieten de-al sfântului, originar din părţile Ciliciei, Marian cu numele şi creştin cu credinţa şi-a pus în gând să-l ia pe  ascuns noaptea şi să-l îngroape creştineşte, dar când s-a înnoptat a venit o ploaie şi o negură de nu se mai vedea nimic.

Marian nu mai ştia pe unde să meargă pentru a lua trupul prietenului său şi se necăjea foarte tare pentru aceasta. Dumnezeu însă i-a trimis o stea, precum odată magilor, care l-a călăuzit prin noapte. Marian a mers după stea, l-a găsit pe sfânt, a învelit trupul sfântului într-o pânză subţire şi s-a întors la casa unde găzduise, călăuzit tot de lumina cea dumnezeiască, lumină care s-a făcut nevăzută când Marian a ajuns la poarta casei.

Apoi nu a mai zăbovit mult în acel loc şi a plecat în cetatea sa Mopsuestia unde a îngropat trupul sfântului Nichita ţinând la sine un deget din moaştele sfântului său prieten. După o vreme zidindu-se o biserică în cetatea aceea au vrut să puie într-însa o parte din moaştele Sfântului Nichita şi a altor sfinţi. Pentru aceasta au purces la dezgroparea sa. La deshumare unul cu îndrăzneală şi mai puţină evlavie s-a atins cu mâna de sfintele moaşte şi îndată i s-a uscat mâna şi l-a cuprins frica. Apoi s-a făcut un tunet mare cu fulgere de s-au înfricoşat cu toţii. Aşa a cunoscut şi episcopul că Dumnezeu nu doreşte să se împartă moaştele sfântului. Aşa s-a căinat episcopul şi luând mâna cea uscată a omului aceluia a cerut cu rugăciune să-i fie vindecată, lucru ce s-a întâmplat pe dată. Apoi au acoperit mormântul sfântului aducând slavă lui Dumnezeu.

8 răspunsuri

  1. mi se par foarte interesante informaţiile. de câte ori am timp, pac!, mai citesc în fugă… o zi bună.

  2. Fiecare sfant ascunde o enigma pentru mine, sunt novice in acest domeniu. Multumesc pentru ca ma ajuti sa le deslusesc prin scrierile frumoase si pe intelesul meu ale lui Florin.

    • Pentru toti sint enigme.Noroc ca Florin stia sa le desluseasca si sa le relateze pe intelesul tuturor.
      Lui trebuie sa-i multumimi.

  3. in acele vemuri e interesant cum valoarea, sfintenia, se promoveaza singura ..

    • Strong-ule,intotdeauna valoarea si (sau) sfintenia s-a promovat singura ca ceva normal,nebagat in seama in mod special.Doar in momentul in care scala de valori se schimba sau difera se vede ca ceva iesit din comun.

  4. Am crezut ca e o scapare,de-aia am sarit repede in picioare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: