Coborire in noapte

Aveam citeva zile libere si ne-am hotarit sa mergem …pe munte.

Vara,cald,frumos de-ti venea sa cinti si normal,cintam cit ne tinea gura .

Am salutat Cheile Turzii si am trecut mai departe.De data asta incercam ceva nou.Am aflat ca undeva,pe Valea Ariesului  sint niste pereti de 150-200 m care se cer escaladati.

Ajunsi in zona am gasit o masina de Timis  si trei corturi.Erau un domn in virsta (cam virsta mea de acum) si doua perechi de tineri.Ne-am instalat si noi cortul,am facut un adapost pentru biciclete si am pornit in explorare.Locul de catarat e cam la 1 km distanta de zona de campare.Am luat o lanterna,doar asa,ca sa fie si lasindu-ne invadati de minunatia locului ne-am oprit la baza peretelui.Nu eram pregatiti pentru catarare,dar hai sa vedem daca gaura aia de acolo de sus este pestera sau doar asa pare de aici de jos.

Intotdeauna cind am facut catarare,Puiu,fiind mai mic de statura,pornea primul-prizele pe care el gasea erau accesibile si pentru mine),iar la coborire eu porneam inainte pentru ca puteam gasi prize,iar el,daca nu  le anungea se sprijinea de miinile mele sau pe umerii mei.

Nu prea era bine pentru ca eram in pantaloni largi,tenisi si tricou,adica nimic din ce trebuie sa ai pe tine la drumetie pe munte.

Catararea  a fost usoara.Era un perete cu vegetatie si a fost o joaca pentru noi.Ba urcam in viteza,ba ne opream sa ne bucuram de priveliste sau sa fumam o tigara bucurindu-ne de echilibrul tinut de un fir de iarba.Urcind ,intii n-am vazut nimic din cauza pomilor de la baza,apoi am inceput sa vedem coroanele copacilor si padurea .Parca erau o gramada de conopide una linga alta.Dupa aceea am inceput sa vedem pina departe si cerul.Liniste tulburata din cind in cind de niste uli care se chemau sau dadeau de stire unde sint si de adierea vintului printre frunzele arbustilor presarati pe abrupt,ca ne si intrebam cum reusesc sa stea acolo,din ce se hranesc.

Micile alunecari ale tenisilor determinau un mai hotarit randament al inimii,asa,instant si o gramada de julituri la picioare,dar cum sa vezi asa ceva cind esti dela la intrarea in…Nu,nu era pestera.Doar o firida,un bun adapost de ploaie,daca ar fi fost la nivelul potecii.Aici…

Am inceput sa sapam,sa scoatem pamintul sa vdem daca nu se continua.Ne-ar fi placut sa stam aici intreaga perioada,iar bicicletele ar fi atirnat de perete.Ce ne-a mai distrat ideea,asa ca cu ajutorul unor pietre mai plate am sapat citeva ore,oprindu-ne doar sa mai fumam cite o tigara,cu picioarele atirnate in gol.

Am mai tras o tura de sapat si cind am iesit din nou la tigara am constatat ca soarele s-a dus si e aproape noapte.Au!Nici nu putea fi vorba sa raminem acolo peste noapte.In munte noaptea e frig,n-aveam nimic la noi sa ne acoperim,nici  nu puteam face foc,deci am confectionat din niste coaja de arbust o sfoara cu care am legat lanterna si am inceput coborirea.

Puiu imi lumina un pic terenul,avind grija sa nu ma orbeasca cu lumina si pe pipaite am inceput sa cobor.Centimetru cu centimetru. Apoi,atirnata de sfoara imi dadea lanterna sa-i luminez eu si sa-l dirijez cind era nevoie. Si tot asa.Eram ud leoarca,nu de putine ori imi scapau picioarele si atirnam in miini pina imi venea inima la loc si pipaind cu virful tenisului gaseam o alta priza,mai larga,mai sigura.Stincile au inceput sa devina umede si Puiu s-a scapat de citeva ori,alunecind in sfisieri de unghii si julituri de picioare,burta si piept,pina la mine.Noroc ca ma opream sa-l astept numai cind aveam priza sigura cu echilibru perfect.In momentele alea nu ai timp sa te gindesti ,sa faci filozofie.Asta o faci dupa ce ai trecut prin diferite faze si esti in siguranta unui fotoliu,atunci fiecare por iti este la panda,cauta solutia imediata.Ne-am oprit,cam la jumatate,pe un briu mai iesit in afara si am vazut departe focul timisorenilor,stelele si undeva,parca foarte departe,intunericul care era padurea de sub noi.

Am pornit inainte sa ni se faca frig.

Da-mi lanterna.

Pune piciorul mai la stinga.

Vezi ca ai o priza la citiva milimetri de degetele tale.

Te-ai prins?

Ia lanterna.

La un moment dat Puiu zice:te-ai ranit la cap?

Ma pipai peste tot,dar nu era nimic.

De ce,zic?

Pai,esti plin de singe pe freza si pe fata.

Dau cu mina,dar nu simt nimic.Ma uit in sus si vad de unde era singele.De la juliturile picioarelor lui Puiu.Se mai uita o data la mine si incepe sa rida.Da ris,in hohote,cu scuturaturi-ca-mi era frica sa nu scape priza si sa cadem amindoi.No,care-i baiu!

Zice:cind ti-ai dat cu mina sa vezi daca esti lovit,ai intins singele pe toata fata si mi-am inchipuit ce sperietura ar trage timisorenii cind te-ar vedea in miez de noapte la intrarea in cort.Si da-i pe ris din nou,dar de data asta amindoi.Si mai adugam  diverse scenarii si rideam,rideam.

Oboseala incepea sa-si spuna cuvintul.Drumul de la Cluj-cam 80 de km numai in urcusuri,catararea si sapatul ,in plus Puiu era dupa doua nopti nedormite.

La un moment dat,timisorenii  iesiti afara sa vada cerul,si vazind manevrele lanternei noastre,au aprins farurile pe faza lunga la masina,au ridicat partea din fata pe niste pietroaie sa incerce sa  lumineze  sub noi si au pornit in goana spre baza peretelui.

Era aproape automat totul.

Calca pe umarul meu.Lasa-te linistit.

Ai prins priza?

Cobor.

Au!

Ce autostrada de furnici o sa fie miine  pe direle de singe pe care le-am lasat…

Lumineaza Puiu dincolo de  mine si zice ca mai este mult.

Zic:hai sa mai coborim pina am o priza foarte buna si vii pina la mine si dormi 10 minute.M-am mai tirit,lunecat o vreme.Auzeam ca prin ceata glasurile timisorenilor.Ma dureau rau miinile.

Puiu zicea ca s-a lovit rau la genunchi si-l trece pisu.Ce sa faca?

Nu esti sanatos,asta inseamna ca tot pisu tau vine pe mine!Am mai tras un ris zdravan,dar acum era de oboseala.

In sfirsit am gasit o priza perfecta.Picioarele stateau amindoua cu toata talpa fix,iar cu miinile ma tineam de un mesteacan.I-am zis la Puiu sa vina sa stea pe genunchii mei rezemati de perete si sa traga un somn de 10-15 minute,dupa care puteam continua. Trebuia sa se odihneasca putin.Ar fi fost culmea sa ne grabim si sa cadem  de pe ultimul tronson de citiva metri.

S-a asezat cit mai comod pe genunchii mei,a aprins o tigara din care imi dadea si mie si inainte sa  se relaxeze s-a mai uitat o data in jos cu lanterna si a constatat ca poteca era la citiva centimetri de picioarele mele-ultima data cind s-a uitat in jos,a luminat dincolo de mine si dincolo de poteca,inspre piriu-,iar in spatele meu timisorenii se uitau  cu gura cascata ce manevre  de culcare facem noi pe stinca.

Ne-am asezat amindoi pe poteca in timp ce baietii ne inveleau in niste paturi aduse cu ei.

Am mers impreuna spre corturi.Abia puteam merge.Eram atit de incordati ca faceam eforturi sa pasim.

Am urcat lejer,in joaca intr-o ora si am coborit in… 9 ore.Tricourile si pantalonii ferfenititi, tenisii cam rupti,iar noi juliti pe toata partea din fata amindoi.

Urmatoarele doua zile ne-am plimbat si ne-am dat cu bicicletele jur imprejur.

Pe munte,daca nu esti atent,poate ca ai o data sansa,dar daca insisti s-ar putea sa o incasezi ,iar noi ne-am luat lectia.Timisorenii ne-au facut poze urmind sa ni le trimita dupa ce developeaza filmele.Nu ni le-au trimis.Poate ca n-au iesit la developare,sau…

N-are importanta.

25 răspunsuri

  1. Frumoos!
    De invidiat, dar eu n-as face asa excursie… Mie imi place sa lenevesc si, in plus, am si rau de inaltime. Imi inchipui faza cu picioarele atarnand in gol, adica eu clar nu!

    • N-as zice ca a fost frumos.A fost o experienta,o lectie de care am tinut cont dupa aceea toata viata in iesirile pe munte.
      Nu pot comenta spaima ta de inaltime,ca nu-mi inchipui ce o poate determina.Mai ales ca in Valea Jiului sint ceva inaltimi.N-ai fost niciodata pe munte?

  2. Alexandrule, n-ai trait degeaba, dupa cum vad !

    • N-as zice ca m-am plictisit,mai ales inainte sa ma insor.Ca dupa aia m-am mai linistit.Nu stiu de ce.Zicea sotia ca mi-am trait trairile si sa mai sed cumnite,ca ea nu vrea sa fie o tinara vaduva,asa ca n-am mai facut catarari.

  3. imi place sa cred ca erati legati, asigurati, cu echipament pt catarari, nu?

    • Noi n-am facut alpinism ci catarare.Si atunci a fost prima si ultima oara cind ne-am catarat in tenisi,pantaloni largi si tricou,adica o tinuta care nu-i indicata nici macar la drumetie,cu atit mai putin la catarare.Daca am fi fost in cordelina am fi coborit in cinci minute.

  4. Ce excursie! 🙂
    Îmi aminteşti de unchiul meu din Cluj, Alexandru. Era un împătimit al excursiilor în natură. Îi plăceau în mod deosebit peşterile. Îşi lua nevasta pe motocicletă şi căţelul în rucsac şi plecau.

    Acestea sunt momentele pe care ni le amintim mai târziu. Nu duminicile din faţa televizorului.

  5. Traiasca alipinistii !

  6. O experienta de viata montana pe care trebuie sa o mai aduci periodic in prim plan, poate mai invata si altii ceva din ea. Ce ma regasesc si eu in multimea de detalii din acele momente traite…si eu am sapat prin grote, m-am suit prin locuri de unde cu greu am coborat, am facut atatea…dar am invatat un lucru, cu muntele nu te joci 🙂 Multumesc pentru link, mi-a placut mult ce ai scris!

  7. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  8. Eu nu mai zi nimic….mi-a placut totusi aventura ta

    • De ce nu?Poti sa spui fara nici o retinere,
      Eram atunci, ceva mai tinar decit tine acum si faceam impreuna cu Puiu catarari fara coarda.
      Cheile Turzii,de care tocmai ai scris si tu, erau raiul nostru la sfirsit de saptamina, in vacante si apoi in concedii.
      Pe de alta parte, daca nu stiai, poti retine ce-i de retinut.Cu muntele nu te joci.
      Drumuri bune, in continuare, drumuri de poveste!

  9. Excelent povestit.

  10. P.S. cand eu fac un comentariu atat de scurt plus on topic, asta inseamna ca am fost cu adevarat impresionat…deci trebuie interpretat ca un compliment, nu ca o dovada de raceala sau de dezinteres.

  11. Da. Impresionant. Am stat în tensiune până la coborâre. Mi-am amintit de ,,Touching the void” – filmul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: