Cum am gasit o piatra

Eram undeva,in Metaliferi,la plimbare.Era un adevarat tur de forta sa vad tot ce-mi arata natura.Muntii acoperiti cu paduri,padurile salbatice sau aierisite,pasunile cu iarba pina la briu sau proaspat cosite mirosind a iarba taiata,piraiele vijelioase sau calme cu mici cascade si pietrele.Pietre comune,pe care le gasim oriunde sau specifice unei anumite zone,ici-colo cite un lemn sau mossagate sau agate sau agate cu ametist sau…

Am trecut prin sat sa ma indrept spre un versant cu citeva vai pe care voiam sa le vad.La ultima casa,o catelusa cu patru puiuti m-a atentionat ca nu cumva sa ma apropii de puii ei.I-am vorbit  calm si am trecut mai departe,deja in cautare de pietre.

Am mai mers un pic si m-am asezat la umbra racoroasa a padurii de pe malul piriului si am vazut catelusa cu puii iesind la plimbare spre padure.Isi scotea puii in afara curtii,la distractie,educatie.

Dupa spalarea pe fata si miini cu apa locului,in incercarea de a ma integra in natura,am mers mai departe.Piriul cu apa putina era destul de adinc,iar malurile greu de escaladat.Apa se strecura cu greu printre pietre mari aduse de viituri si ramase in locul unde apa n-a mai avut putere sa le miste.

Bucuros ca tocmai gasisem un lemn,m-am asezat sa fumez o tigara si sa ma umplu de frumusetea ,de linistea padurii.Liniste sparta de scheunaturi, latraturi ,un adevarat vacarm .Dar cum nu s-a mai auzit nimic am ramas locului.Dar la scurt timp a aparut catelusa,latra la mine,se intorcea in directie opusa si latra din nou.Am inteles,hai sa vedem despre ce e vorba. Am urmat-o si  am vazut de ce mi-a cerut ajutorul.Un catel a cazut in piriu,intre niste pietre pe care el nu le putea escalada sa iasa afara,iar catelusa nu ajungea pina la el sa-l scoata afara.

Dundulocul a miriit un pic si mi-a aratat dintii,sa nu-mi inchipui ca se lasa usor.L-am luat si l-am dus linga catelusa.Latrind bucuroasa,catelusa l-a spalat milimetru cu milimetru de noroiul si apa de pe el si sa vada daca nu-i lovit,ranit.Iar el,se giugiulea,se tavalea,isi pupacea mamica.Ceilalti catelusi n-au iesit de pe unde erau ascunsi.I-am spus catelusei sa bea apa,sa-i vina inima la loc si sa mearga acasa,ca le ajunge aventura.A mers la piriu,a baut apa dupa care a venit tiris la mine,dind din coada,sa-mi multumeasca.Am mingiiat-o mult,dupa care am trimis-o acasa.Cateii,tot catei.Ba sareau pe cite o crenguta,ba se certau cu un fir de iarba,ba mergeau tantosi,in pas de defilare.Cel cu „aventura”,cam satea pe linga catelusa.I-a ajuns.

Am coborit la piriu sa indepartez pietrele din pozitia in care erau.Sa nu se mai intimple cu un alt animal .Si unui om,daca-i aluneca piciorul acolo,putea sa si-l rupa.

Doua din pietre erau bolovani.Una…sa vedeti ce era…

Mossagat

Mossagat-cealalta fata

Mossagat-cu lumina din spata

O felie de lemn silicifiat

Mossagatul are doua parti distincte.Una cu mossagat si una cu cuartifiere cu semicristalizare si insertie cu un cristal-probabil de calcit.

23 răspunsuri

  1. E o piatră splendidă, iar felul cum ai găsit-o… parcă ar fi fost un dar pentru fapta bună.

  2. Am si eu catel si stiu cum se manifesta in diferite imprejurari.
    Poate ca stia ca am venit dupa pietre si constatind ca am trecut pe acolo fara sa o vad,au gasit o modalitate de a mi-o arata.
    O data in plus,mi s-a adeverit ca nimic nu este intimplator.Ce ne este dat,vom obtine!Ce trebuie sa ni se intimple,se va intimpla!

  3. Am simtit eu bine ca e un suflet bun ascuns in spatele randurilor de pe aici. Nu oricine are parte de asemenea intamplari. Modesta mea parere este ca aceste mici bucurii ale vietii (precum intamplarea ta) valoreaza mult pentru sufletele noastre, mai mult decat multe castiguri materiale.

  4. Faptul ca am si eu catel m-a ajutat sa inteleg ce vrea catelusa de la mine.Daca n-as fi fost eu ar fi mers pina acasa sau ar fi facut orice si ar fi scos puiutul de acolo.Eu am fost o intimplare in viata ei,a catelusei.
    Poate ca mi se intimpla (cele bune) de aceea ca iubesc sa fiu afara,in padure,pe munte,iar cele de la „Controlul medical” daca l-ai citit,de aceea ca nu prea iubesc oamenii.
    Poate ca prin ceea ce scriu pot parea un om bun,dar s-ar putea ca in real sa fiu un mizerabil.
    Intr-adevar aceste bucurii conteaza mult mai mult decit orice „realizari” financiare.

  5. frumos mossagatul acela.
    și cred că ai fi înțeles ce vrea cățelușa oricum. ai sufletul deschis înspre viață, natură… ești învățat să vezi.

    • Daca n-ar fi fost intimplarea cu catelusul,n-as fi gasit mossagatu.Eu deja am trecut pe acolo si nu l-am vazut.
      E drept ca mai treceam o data pe acolo si la intoarcere,pentru ca un alt unghide vedere poate dezvalui ce prima data n-ai vazut.
      Intr-adevar,e frumos.

  6. eu cred că doar anumiţi oameni au şansa de a „găsi o piatră” – uneori e vorba de faptul că nu ai ochi pentru aşa ceva, alteori că nu ai inimă pentru aşa ceva. ştiu pe cineva care are şi ochi şi inimă pentru … pietre. felicitări.

  7. Invariabil, in or’ce poveste, tigara ! A naibii tovarasie ! Si la mine tot asa ! Puh !

    • Inseamna ca stii ce buna e tigara in aerul curat de munte,la umbra padurii,pe malul apei…
      In plus,e un bun motiv sa stai sa asculti,sa privesti,sa incerci sa te integrezi intr-un anume loc.
      In plus,ma simt si mai bine daca fumez o tigara.Marchez cumva binele,placutul,relaxarea,abandonul.

      • Tutunul
        Stiu bine ca tutunul e planta veninoasa…
        Stiinta socoteste ca e primejdioasa,
        Dar ea prinos inalta sper cer acelasi fum
        Si-ncarca cu extazuri molaticu-i parfum.
        In norii ei albastri se afla cu uitarea
        Un fel de noua viata, un fel de cintec lin,
        Ciudata ei aroma imbata cugetarea,
        Iar cine nu fumeaza nu este om deplin.

        (Macedonski)

  8. apreciez mult respectul tau pentru animale. iata, cainele salvat ti-a daruit o „piatra” superba!

    felicitari domnule! si mult respect!

    • Am respect pentru tot.Pe oameni pentru ca asa am invatat.In ce priveste natura si animalele,pentru ele am iubire .
      Multumesc!

  9. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  10. Zic eu ca nu a fost chiar o intamplare intamplatoare , aventura puiului de caine… 🙂

    • Aia-i clar!
      Adevarul e ca rar, foarte rar , cind am fost pe munte sau dupa pietre sa nu se intimple nimic altfel decit ar fi obisnuit.
      De aceea, odata in plus, trebuie sa fii foarte atent.

      • Eu cred in spontaneitatea unor aventuri si frumusetea ineditului , atata vreme cat nu se impleteste cu inconstienta si periculosul , gen a pleca din Busteni , in luna August , la Cruce , in sandale , cand la Cruce sunt grade cu minus si,eventual , zapada…Asta e inconstienta!
        Dar imi plac aventurile ad-hoc si frumusetea amintirilor lor….asa cum ti s-a intamplat cu acel catelus si piatra descoperita! 🙂

      • Se mai poate intimpla ca nefiind pregatit, dar trecind prin zona sa vrei sa vezi, sa te bucuri.
        Am vazut, fete cu tocuri de 10 sau 12 cm la Cheile Turzii.Pe prima suta de metri te plimbi ca prin parc, dar dupa aceea nu poti decit incaltat macar cu pantofi.
        Nu-as fi gasit acea piatra daca n-ar fi fost intimplarea cu catelusul.
        A fost sansa mea .

  11. Frumoasa piatra iar povestea adorabila. 🙂

  12. Cine stie…cunoaste si unde este multa lume, este aglomeratie…sunt doua cugetari din filosofia bulgara (barfa).
    Ceea ce pentru tine este evident si la indemana…pentru altul este …”aglomeratie”. Cine stie peste cate pietre nu dam fiecare din noi si nu le „vedem”?! Si eu am gasit tot felul de pietre ciudate, chiar unele foarte frumoase, dar tu esti…culmea… Ma bucur pentru tine…si ai strnit „cerecetasul” din mine…dar cand ma duc prin excursii sunt atatea la care nu mai prididesc sa le admir…incat…de multe ori, cand haladuiesc prin padure, parca sunt „beat” , ametit de frumusetea acesteia…Te pomenesti ca d-asta n-am ochi…?!

    • Presupunind ca stii cum arata cele care au ceva de aratat, le poti alege din aglomeratie.
      Stii, cind merg pe teren, pe o vale cu ceva apa, de ex.odata ma uit la pietre mergind in sus si la coborire ma mai uit odata.Pentru ca in functie de unghi, de lumina, de reflexiile apei poti vedea sau nu.
      Cea din poze arata asa dupa taiere si slefuire.Deci, cam altfel arata initial.Tot un fel de bolovan.
      Si da, bucuria de a haladui prin padure poate induce betia, ameteala.
      In cazurile astea ( daca caut pietre) eu stau un pic sa ma umplu de imprejur, sa ma integrez,sa dau si eu ceva de la mine, sa primesc acceptul si dupa aceea ma apuc de cautat.Si-atunci vad .Nu numai pietre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: