Dupa pietre

Dupa ce am citit aproape tot ce am primit de la prietenii care au studiat geologia,dupa ce m-am inscris in AMPGAR (Asociatia Mineralogilor,Paleontologilor si Gemologilor Amatori din Romania),dupa  ce am fost  testat si indrumat de prof.dr.geolog Virgil Ghiurca  de la Facultatea de Geologie din Cluj,m-am hotarit ca e momentul sa ies pe teren in cautarea pietrelor.

Aveam doua zile libere asa ca,impreuna cu prietenul meu ne-am urcat in Dacie si am pornit in aventura ,asa cum am facut-o de atitea ori de cind ne cunoastem.

Accesorii:ciocan de zidar (inca n-aveam ciocan geologic),rucsac,ceva mincare,cafea gata facuta la sticla si solubila plus zahar  ,haine groase si subtiri,tigari si la 5 dimineata eram la Puiu.Era si el treaz,pregatit cam ca si mine.Ne-am urcat in masina,am dat drumul la muzica si am pornit spre Muntii Metaliferi,via Alba Iulia.

De data asta mergem intr-un loc unde se stie ce fel de pietre sint si chiar daca nu vom face sapaturi speram sa gasim cite ceva.

Dupa Alba Iulia si inca vreo 20 de km am luat-o dreptul prin munte si dupa o serie de serpentine prin mijlocul padurii am iesit intr-un virf .Am coborit incintati de spectacolul naturii si am oprit pe marginea piriului,asa sa vedem daca nu este ceva prin apa si am gasit un…lemn silicifiat.

Asta e.Hai sa facem o catarare pe peretele asta si de sus sa vedem imprejurimile.

Era cam greu pentru ca fusese arsa vegetatia,iar resturile ne taiau la miini si eram plini de cenusa,dar ce importanta are.Am ajuns sus transpirati,murdari si fericiti,iar acolo am avut o mare surpriza.Se vedeau cinci piscuri de munte,albe.

Ei,ne-am intins pe jos,pe iarba calda,ne-am aprins cite o tigara-e atit de buna in aerul curat,de munte-si-apoi am mers spre un izvor ce se vedea in apropiere.

Ne-am spalat in apa rece ca gheata.A fost ca un botez.Ne-au botezat Metaliferii.

Am revenit la masina si-am luat-o spre piscurile albe.In apropiere am vazut ce era.Munti de steril pe care s-au plantat salcimi si toti erau in floare.Jur imprejurul lor erau remorci pline cu stupi de albine venite la recoltat.Veneau saracile albine grele ,cu piciorusele incarcate de polen.Multe nu mai aveau putere sa se ridice pina in stup.Erau angajati din zona,fosti mineri,sa le ajute.Cind vedeai miinile alea  butucanoase,batatorite de ani de lopatat in subteran –lopetile de mina sint foarte mari,de pina la 15-20 de kg-cum iau albinele cu delicatete,le indeparteaza polenul de pe picioare si-apoi le pun la umbra pe un simbure de apa.Dupa ce isi revin,o iau de la capat.Ziceau ca abia fac fata trei oameni la o remorca-150 de stupi-sa goleasca mierea si sa puna alti faguri in loc.Asta in fiecare zi de o saptamina si inca nu se stie cind se va termina.

Am mers pina sub munte,am parcat masina si am tras o raita pe piriu in sus,prin padure.

Ce minunatie,ce bucurie,ce spectacol.Piriul curat curgea vesel printre pietre,padurea fosnea fin un “bine ati venit!”Nici nu ne mai trebuia nimic altceva.

I-am aratat la Puiu cam cum trebuie sa arate pietrele care contin agate si,avind in vedere ca se insera,ne-am intors la masina cu bratele pline.

Dimineata,la prima ora,spalat in piriu,baut cafea,luat rucsace si ciocane si pornit cu veselie.

Ne-au spus la Cluj,ca in zona sint lemne opalizate negre,dar s-au gasit pina acum numai bucati foarte mici.Am gasit si noi citeva,asa ca cu rucsacii incarcati cu cit puteam duce,ne pregateam sa ne intoarcem.

Tocmai am vazut sub o frunza mare de brusture un ochi de apa atit de frumos,incit i-am zis la Puiu ca stau un pic  linga el si-o sa-mi spal ochii.Mi-am bagat miinile in apa si-am dat de ceva mare.L-am tras cu greu afara.Era un “lemn opalizat” negru,cam de un metru ,iar la un capat se vedeau inelele de crestere.

Urma sa-l las acolo ca nu-l puteam duce.Zice Puiu:daca duci si pietrele mele,il aduc eu pina la masina.

Am transferat toate pietrele la mine,am pus “copacul” la Puiu,m-a ajutat sa ma ridic in picioare-singur n-as fi reusit-cu greu s-a ridicat si el si am pornit cintind.

Ne umfla risul cind vedeam ca ne rezemam de cite un copac pentru odihna,de parca am fi fost beti-pentru ca daca ne-am fi asezat,n-am mai fi reusit sa ne ridicam.

Am facut intr-o ora jumate cei doi km,si dupa o noua baie in piriu,am incarcat tot si-am mers acasa fericiti.

Agat

Agat negru

Agat in riolit

Agat in riolit

Agat,jasp,lemn

34 răspunsuri

  1. hmmm…
    chiar voiam să te rog, alexandru, să-mi usuci lacrimile de astăzi cu ceva. toată ziua am fost marcată.
    nu, nu uit, dar mă uit la frumosul din natură, mă uit la pasiunea ta şi îmi dau seama iar şi iar cât de mici şi de neînsemnaţi suntem în calea măreţiei.
    este atât de frumos în jur şi nu-l vedem…
    care fotografie îmi place mai mult? penultima, dar frumoasă este şi a doua. dar va trebui să-mi explici: cum adică agat în riolit?

    • Riolitul este partea aceea deschisa la culoare cu puncte mai inchise.Este roca -gazda-prin fisurile careia s-a infiltrat lava si care,dupa racire arata cum o vedem noi acum.

  2. Pentru prima oara iti inteleg pasiunea pentru pietre.

    • In ce sens?

      • N-am reusit niciodata sa gasesc nimic interesant la niste pietre. Dar cele puse de tine aici sunt superbe. In plus, obtinerea lor este ea insasi o placere.
        Astfel incat… ma inclin, frumos hobby

      • Multumesc,F utilule!
        Nu din copilarie am avut atractie pentru pietre.Imi atrageau atentia unele prein forma lor,dar cam atit.Relativ recent le-am prins gustul,iar satisfactia e mare.

  3. hm, cred ca astea sunt pietrele din articolul meu despre pietrele care cadeau 🙂

  4. ei, abia de la comentariul asta am inceput sa inteleg procedeul de formare 😀
    am vazut ieri la un prieten o revista despre pietre si avea si un esantion cu o pietricica maro lustruita savant de natura. i-am dat adresa blogului tau 🙂

  5. Cred ca in „tura” cealalta am explicat cum se formeaza.O sa mai explic.
    Daca crezi ca-l poate ajuta ce gaseste aici foarte bine.Sper sa-i placa.

  6. E tarziu in noapte, abia mai vad de somn, dar am retinut doua lucruri care mi-au placut, dincolo de pietre: imaginea albinutelor obosite si botezul Metaliferilor.
    Mi-ar placea sa le traiesc aievea pe amandoua.

    Cate lucruri frumoase stau ascunse in spatele unui simplu articol de pe un blog!…

    • Saru’mina!
      Din pacate m-am lungit cu toata excursia si am lasat deoparte amanunte deosebite.
      „Botezul” acela a fost special si merita relatat in amanunt,iar in zona cu pietre au mai fost doua situatii care meritau a fi relatate in detaliu.
      Daca vrei sa traiesti asa ceva nu trebuie decit sa mergi in zonele de pastorit apicol,iar in ce priveste „botezul”,noi ne-am obisnuit de cind eram copii si mergeam afara din oras,sa ne spalam -cel putin pe fata- cu apa proprie locului in care eram.Sa zicem,ca un fel de forma de integrare,o cerere de accept,o umplere cu energia pura a locului respectiv.Si facem asta indiferent ca sintem impreuna sau singuri undeva.
      Fa,daca poti, asta oriunde mergi si vei vedea rezultatul.

  7. alexandru, daca simti ca a ramas ceva nespus, poti relua. cititori dornici de povesti ai destui pe aici 🙂

  8. Cat de frumoase aceste amintiri ale tale!… Nu am mai auzit pana acum de o asemenea faza, cu albinele ajutate sa-si duca munca pana la capat! Deosebit de interesant!… Si botezul Metaliferilor… ceva inedit! Cu siguranta voi vedea cu totul altfel apele de izvor si incursiunile in munti, de-acum, adevarate calatorii spirituale, cu sens.
    Iar pietrele sunt superbe, toate! Agatul acela negru este ca o oglinda in inima muntelui, misterioasa si chematoare…

    • Toate amintirile sint frumoase daca le scrii (spui) cu placere,cu bucurie.
      Si noua ne-a placut mult ajutorul dat albinutelor,de aceea imi amintesc de fiecare data cind vad stupi.Mi-a mai spus despre asa ceva un unchi de-al meu,dar eram inclinat sa cred ca imi spune basme.
      In ce priveste „botezul”,cum i-am spus si la Isis,noi facem asta de cind ne stim si nu-mi amintesc ce be-a determinat prima data sa o facem.Este ca o cerere de integrare,o incarcare cu energia locului si rezultatele au fost intotdeauna deosebite.Si cind o facem o gindim ca atare.
      Nu-ti spun ca simti ceva anume sa ca ar trebui sa simti ceva anume.Incearca sa faci asta oriunde mergi si vei vedea rezultatul.
      Pietrele?Cind calcam pe ele ni se pare normal.Dupa ce vedem cum arata,ce spun ne mai vine sa calcam pe ele?Normal ca trebuie sa calcam,dar cum o facem?

  9. man – interesante pietrele astea, spun sau inchipuie povesti..e suficient sa te uiti mai cu atentie la ele 😉

    • desigur, vorbesc dintr-o perspectiva neformata pe intelegerea domeniului pe care observ ca-l stapanesti – imi plac si-atat!

      • Desigur,vorbesti din perspectiva unui domeniu pe care il stapimesti bine-imaginatia.
        Ma bucur ca iti plac.
        O sa mai fie si altele.

    • Sint frumoase ,Strong.Si fiecare poate sa ascunda o poveste deosebita.Unele au povestea gasirii lor,dar pe linga asta,in functie de ce vedem fiecare,poate sa ne spuna ceva.
      Răspunde

  10. Ce-ai zice sa cobini pietrele cu melodia. Un articol in care sa adaugi la piatra o melodie care ti se pare ca se potriveste cu ea?Sau de ce nu, cu o poezie?
    Uite melodia mea pentru prima piatra:

  11. Anul asta au fost cam rare iesirile si simt asta! Imi inchipui cum astepti si tu sa lasi orasul in urma si sa cauti, sa gasesti, sa simti…
    Primul agat este deosebit, cu siguranta si datorita felului in care a fost taiat!
    Sa vina vara si sa ne bucuram si de alte excursii facute de tine!

    • Parca din ce in ce mai putine ocazii avem sa lasam orasul .
      Iar nevoia de a iesi e din ce in ce mai mare.
      A fost un adevarat noroc sa fie taiat pe aceasta directie si de aceea se vede atit de frumos primul agat.
      Sa vina vara!

  12. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  13. Fumos modul cum le descoperi. Mergand prin natura. Superb!

    • Nici nu pot altfel.Natura, imprejurul imi ofera bucuria, reincarcarea bateriilor cu energie, curatenie, drag de mers.
      Pentru un drumar- cum sint de cind ma stiu- nici nu se poate altfel.
      Din pacate am intilnit si din aceia care, doar in cautare de pietre, nu vad si nu simt nimic din ce-i inconjoara.Dar sa stii ca nici rezultatele cautarii lor nu sint pe masura asteptarii.Nu poti doar sa iei, trebuie sa si dai ceva in schimb.

  14. Asa este, nevoia de a fi in NORMALITATE este o necesitate…mai ales pentru aceia care au simtit „gustul”…

  15. Mi-ar place sa am si eu cunostinte despre pietrele din natura…Iar astfel de iesire inseamna incarcare cu energie pozitiva,full al bateriei umane! 🙂

    • Ceva raspunsuri gasesti pe aici,gugalul stie si el multe despre pietre si nu mai trebuie decit sa le cauti cu privirea prin zonele pe unde umblii, sa le culegi,sa…
      Intr-adevar, in natura, in special in locurile unde nu-i trafic full de oameni, te umpli de bine,de bun, de frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: