DESPRE SFINŢII ŞI PARINŢII ROMÂNILOR

Nu se numea Ioan ci Florin.

Florin Mateiu.

Un mare om,un bun prieten.Un om in preajma caruia toti deveneau mai buni si un prieten (nu trebuie sa explic ce inseamna asta).

Avea timp pentru toti cei care aveau nevoie de ajutor,culegator de „experiente” din inchisorile comuniste,scriitor,pictor.

Sfintit pictor de icoane pe Athos.

A colaborat la citeva scrieri religioase,a facut grafica pentru alte citeva si pregatea o  mai mare lucrare pentru care m-a solicitat sa-l ajut la corecturi.

A plecat.

Acum este alaturi de cei pe care cu atita dragoste si pietate i-a pictat.Dumnezeu sa-l odihneasca!

Oricum,el este in sufletul,in inima si in amintirile mele,PREZENT!

O parte din manuscris,in forma electronica,inca se afla la mine si cu acordul mamei lui, m-am hotarit sa-l fac cunoscut cu ajutorul acestui blog.

MINUNAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRE SFINŢII SAI

DESPRE SFINŢII ŞI PARINŢII ROMÂNILOR

 

Aici sunt adunate doar o mică parte din vieţile, faptele şi minunile Sfintilor şi părinţilor bisericii noastre strămoşeşti ale căror rămăşiţe, moaşte, odihnesc pe pământul ţării noastre si dimprejulul ei, spre aducere aminte sau spre trezirea dorinţei de cunoaştere şi căutarea evlaviei către sfinţii noştri pentru a nu mai fi pribegi în propria noastră casă.

Istoria poporului nostru, aşa cum a fost ea, este împletită cu istoria creştinismului răsăritean, adică cu acea parte a Imperiului Roman care a fost principalul factor de încreştinare a popoarelor din vremea sa.

În tipul Evului Mediu, unii din domnitorii noştri şi-au asumat-după 1453-acest rol şi au devenit practic răspunzători de continuarea romanităţii orientale.

Ştim despre Ştefan Cel  Mare că s-a declarat continuator al împăraţilor din Bizanţ, iar acesta nu este un exemplu singular, nepoata sa Ruxandra, fiica lui Petru Rareş şi soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, a plătit  impreuna cu soţul ei birurile Sfântului Munte aflat sub dominaţia Porţii Otomane.

Doamna Ruxandru şi Vodă Lăpuşneanu au fost zugrăviţi la Mănăstirea Zografu a bulgarilor,asemeni sfinţilor, pentru facerea lor de bine, precum şi pentru credinţa lor.

Vasile Lupu a făcut, la rândul lui mari danii Patriarhiilor de Ierusalim si Constantinopol, salvându-le de la faliment, domnul punând oarecare rânduială şi în problemele clerului, asemenea  împăraţilor bizantini.

Pentru sprijinul acordat atunci am primit noi de la Constantinopol moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe care poporul roman a iubit-o atât de mult încât în multe poveşti pomenesc de Sfânta Vineri (gr. Paraschi=vineri).

Chiar şi domnitorii fanarioţi au căutat să se inrudească cu Muşatinii prin aliante pe linie femeiască pentru a avea oarecare legitimităţi asupra tronului bizantin.

Ortodoxia, ca expresie culturală şi spirituală maximă a Imperiului Bizantin, este generatoarea modelului uman care se apropie de Hristos prin ceea ce numim noi “Urmarea Domnului” sau “Imitatio Christi” în Apus.

Alături de Sfinţii Îngeri , primiţi ca ghizi la botezul fiecărui creştin, aceşti sfinti-eroi ai eroilor-sunt adevăraţii ghizi spirituali ai noştri fiind necesar un     minimum de cunoaştere a lor şi de dialog cu ei prin rugăciune.

Una din datoriile oricărui creştin si una din poruncile Bisericii este aceea de a cunoaste viaţa si faptele sfinţilor.

Ca orice popor creştin, românii au proprii lor sfinţi pe care, din smerenie gresit înţeleasă, nu i-au afirmat lumii. Sfinţenia unora din rândurile poporului nostru nu este  numai a celor ce au ales haina călugărească si a izolării de lume, ci si a unor oameni obişnuiţi, care îşi trăiau viaţa de zi cu zi printre semenii lor si care, au atins gradul sfinţeniei prin fapte simple, continue si ferme, după învăţătura Bisericii noastre ortodoxe.

Avem ître strămoşii noştri sfinţi, martiri, mărturisitori ,care cu siguranţă se roaga si veghează asupra noastră.

Acum, după cincizeci de ani  de la momentul în care ateismul s-a instituţionalizat aşa cum îl ştim cu toţii, de la momentul în care s-au închis biserici şi s-au demolat  mănăstiri , când au fost închişi preoţi  şi au fost batjocorite virtuţile strămoşeşti, putem  din nou să cunoaştem şi să ne apropiem de sfinţii pe care mulţi,cu bună ştiinţă, ni i-au ascuns după văluri  de tăcere şi uitare voită.

O dată cu secularizarea societăţii s-a creat un zid gros  între noi şi sfinţenie, iar urmările se văd şi azi. Spargerea acestui zid ne leagă din nou la valorile noastre, singurele care  ne pot da o direcţie în viitor.

4 răspunsuri

  1. Imi pare rau ca ti-ai pierdut un prieten in lumea asta!
    Dumnezeu sa-l odihneasca!…
    Toate „drumurile” converg intr-unul, cel al iubirii. El il gasise…

    • Pentru mine,imi pare rau.Pentru el,se pare ca si-a facut ce trebuia sa faca .Il cheama Florin si a „plecat ” de Florii in urma cu trei ani,la virsta de 44 de ani.
      Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii de lumina!

  2. Era tanar… 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: