Turul tarii

Aveam amindoi concediu.Ce facem?

Hai sa facem un tur de tara cu bicicletele.

Eram angajati amindoi la APS (Administratia Parcurilor si Strazilor}.Eu la statia Reiser (unde se face asfaltul),iar Puiu la Cartodrom si avea si biciclete de inchiriat.

Cind ne-a venit ideea de a face turul tarii cu bicicletele n-aveam decit un cadru de semicursa ruseasca.Am mers la CSM-unde am facut amindoi ciclocros si domnul Chisu,fostul nostru antrenor ne-a dat o bicicleta si roti,cabluri de frina,spite si un butuc cu trei viteze.

La atelierul de la Cartodrom am montat tot ce aveam plus niste faruri,aripi sa nu ne udam rau daca ploua si…unicele doua dinamuri defecte.

Eram déjà cu bagajele facute,am umplut un rucsac cu piese de schimb si scule si pe la ora 18 am pornit spre Apahida,pentru prima etapa.Cluj-Reghin-Tg.Mures-Sighisoara-Brasov.

Eram din nou copii.Rideam,glumeam ne distram si ne dadeam cu bicicletele.

Ce putea sa fie mai frumos de atit?

Primul deal,cel de la Apahida,l-am urcat in forta.Apoi coborire,curbe,aplecari pina la genunchi jos.

Copacii de pe marginea drumului cintau cu noi In-a-gada-da- vida,a lui Iron Buterfly.Pasarile cintau,prin localitatile prin care treceam toate cintau .Si cintau pentru ca se insera.Dar noi nu ne-am dat seama decit cind,urmarind pe intuneric linia continua,n-am luat o curba si ne-am infipt intr-un gard.Ce distractie,ce ris am mai tras,de ne prapadeam,in timp ce ne extrageam biciclete,picioare,rucsace de prin spinii din gardul respectiv.

Nu-i bai.Am pus dinamurile pe roti si…am mers pe intuneric.Nu functionau.

Ne-am asezat pe marginea santului sa vedem daca nu avem si alte dinamuri cu noi-nu aveam.Alta explozie de ris.

Ce facem?

Hai sa mergem.Rasare luna si vedem ca-n palma.

Am pornit rizind si glumind pe seama celui care era in fata.Noroc cu tigarile.

Linistea noptii,fisiitul rotilor,cite o gluma si ris generalizat care spargea linistea.

In Reghin s-au luat niste ciini dupa noi.Nu ne era frica decit sa nu-i lovim.Spre dimineata cind intram in Tg.Mures am deranjat in trafic o Scoda.Bag sama ca era certat cu nevasta,ca ne-a inghesuit pina intr-un sant plin cu noroi.

L-am laudat putin,dar am ris,ne-am spalat pe picioare (tenisi) la o cismea de pe strada si ne-am oprit intr-un parculet sa facem un bilant al drumului si sa mincam ceva.

Dat jos roata,desumflat cauciuc,dat jos spitele rupte si pus altele,echilibrat,umflat cauciuc,pus roata la loc.Am fost nevoiti sa schimbam la ambele bicilete,cam douazeci de spite.Am gasit un magazin de biciclete,dar nu aveau dinamuri pentru tipul de roti pe care le  aveam noi.

No,asta-i bai!

Ne-am plimbat un pic prin Tg.Mures,si am hotarit ca in conditiile date nu puteam circula decit ziua,iar asta nu ne convenea pentru ca intentionam sa stam mai mult timp in unele zone,nu numai sa pedalam.Asa ca,ne-am hotarit sa mergem la Cheile Turzii.

Trebuia doar sa gasim un loc de dormit pentru noaptea care,déjà se profila.

Era déjà noapte cind am ajuns la Ludus.In curbele alea maride la intrarea in oras era un fel de hotel,dar nu aveau nici un loc-acolo opresc camionagii.

Nici o problema,am dormit afara.

Dimineata,intepeniti de frig si umezeala,am pornit spre Chei.
La citiva km.dupa Ludus este…Hanul Pescarilor cu.toate locurile libere plus 10 casute goale.Administratorul ne-a spus sa luam o casuta-fara plata-si sa dormim un pic,ca aratam de parca ne-ar fi calcat o masina.N-avea sens,ne asteptau Cheile.

Am ajuns pe la amiaz.

Puiu a ramas fara frine,asa ca s-a oprit intr-un cort cu cehoaice,care nu pareau neplacut surprinse de vizita.

Am luat o casuta si am  mers sa salutam Cheile.

Cheile Turzii

Moara,pod peste piriu,paduricea de la intrare,cascada de pietre, pod, piriu, stinci, pomi, stinci,pesteri,stinci.Da,toate sint aici,ne asteapta.

Cheile Turzii

S-a cam intunecat.Sus deasupra Cheilor nori.Se invalmaseau,treceau unul prin altul,unul peste altul,era o vinzoleala cumplita,dar jos nu se simtea nimic.Doar linistea.O liniste in care nici piriul in trecerile lui printre pietre nu se auzea.Nimic nu misca,nici macar frunzele copacilor,nici iarba.Doar piriul se incapatina sa curga.

Ne-am intors la casuta.

Cafele, tigari si dupa ce i-am atentionat pe cei de la corturi ca vine furtuna,am stat sa vedem,sa ne umplem de spectacolul ce se pregatea.

Cerul era rosietic spre negru.O prima pala de vint care a culcat copacii si a smuls doua corturi.Posesorii au venit la casute,urmind sa le recupereze cind se putea.

Un prim fulger atit de luminos ca totul parea alb si…cred ca asa suna cind se prabusesc muntii peste munti.

Si-apoi marele spectacol.In intunericul care s-a lasat se vedeau valuri,valuri in padure.Frunzele isi aratau partea deschisa la culoare si iar cea inchisa,fulgere  in si din toate directiile,si vintul suierind de parca toate locomotivele din tara erau acolo si fluierau,biciuia ,se arunca pe cite un copac,il culca pina la pamint,il ridica,il infasura si iar si iar.Fiecare obiect avea un sunet propriu in miscarea aceea de aer si totul era un concert cumplit,de sfirsit de lume.Apoi a venit ploaia.S-a pravalit peste noi,de parca s-ar fi rupt un baraj mare si toata apa  a navalit,eliberata.

Mase compacte de picuri uriasi dirijati de vint in toate directiile.Pina sa ne dam seama,am fost uzi leoarca,cu tigarile atirnind ude intre buze.

Aveam ochii in lacrimi de emotia,bucuria spectacolului pe care ni l-au oferit muntii.

Fulgerele,tunetele s-au dus cu vintul si in alta parte,aici raminind  ploaia mare cu bulbuci.

Ne-am  dus in ploaie sarind in fiecare balta,rizind si cintind ca doi copii mari si fericiti ce eram (cam 23-24 de ani).

A fost o saptamina de catarari,joaca,drumuri,cintat,visat.

Eram doar noi si Cheile si eram fericiti.

38 răspunsuri

  1. Frumos nene ! sa ne mai scrii, ai amintiri frumoase fericitule !Toate cele bune!

  2. frumoase amintiri şi talentat povestitorul, se simte din fiecare cuvânt cum zâmbeşti către ceea ce a fost.
    astăzi ai mai face la fel, la anii de-acum? la viaţa de acum? 🙂

    • Povestind retraiesc fiecare clipa de atunci si ma bucur.
      Atunci in doua zile jumate am intilnit pe sosele cam 30 de masini,acum cred ca m-ar rasturna curentul de aer produs de camioanele mari care circula cu peste o suta.
      De vrut as vrea sa fac la fel,dar n-as mai putea dormi afara,nu mai pot face catarari-nu ma lasa spatele-de aceea,de citiva ani buni ma bucur doar de drumetii.In rest,nu m-am schimbat.Ma bucur la fel de mult de vint,de ploaie.Imi place la fel de mult padurea si muntele.
      Ai putut sa-ti dai seama cit mi-e de dor de vara,de verde,de afara.

      • e frumos şi verdele şi ploaia pe chip şi vântul. nu zic nu. cine poate să râdă în ploaie e un om bun… cei mai mulţi se adăpostesc ca şi cum ploaia, cea care purifică, i-ar murdări.
        e bine că ai construit aceste amintiri la timpul lor. acum te încălzeşti la ele, porneşti iar la drum… e bine.
        şi fug la iarna mea să mă bucur: vin gerurile bobotezei, alexandru!!!
        ioooi!

      • Pisi,nu trebuie sa-mi amintesti de geruri.La Cluj,cind e frig,nu se incurca.E atit de frig ca ti se lipesc narile,ai senzatia ca te uiti printr-un geam inghetat,chiar daca nu ai ochelari,ai senzatia ca aerul e gros si iti vine sa-l mesteci ca sa-l poti inghiti.
        Cu atit o sa-mi fie bucuria mai mare cind va veni primavara.

  3. ai darul de a impartasi cu cititorul placerea excursiei, a locurilor vazute,mirosite,simtite.
    spectacolul naturii dezlantuite e deosebit,dar privit de undeva de la adapost 🙂

    • Imi place la fel de mult spectacolul naturii si din interior,participind efectiv.Sa simti „masajul”fiecarui picur de ploaie,sa-ti filfiie parul in vint,sa trebuiasca sa te tii de ceva sa nu te ia vintul,sa simti cu ochii lumina si intunericul furtunii.Sa simti tremurul fiecarui tunet si linistea de dupa.Calmul ploii de dupa furtuna si bucuria plantelor udate de apa.Cit sint de frumoase toate plantele dupa ploaie.
      N-am reusit sa redau adevarata bucurie a iesirii noastre (doar noi doi-iesim si acum, cind nu mai avem 10,15,20,30,40 de ani),n-am reusit sa reproduc adevarata bucurie a reintilnirii cu muntele,cu stincile,cu padurea in general si cu Cheile Turzii in special

      • eu zic ca ai reusit, eu m-am simtit ca si cum as fi fost acolo si as fi vazut toate.

      • Multumesc!
        Inseamna ca te-ai bucurat alaturi de noi,ca ai dansat in ploaie,alunecind prin balti si noroaie.Ai inspirat adinc aerul puternic ionizat de dupa ploaie si impreuna i-am ajutat pe cei cu corturile luate de vint,sa le recupereze si sa le instalam si-apoi,la un foc mare,mare in mijlocul locului de campare ne-am uscat cu totii,am cintat,am baut vodca,coniac,am dansat si am ris pina dimineata cind am intrat in Chei sa vedem stricaciunile facute de piriul furios .Au fost rupte doua poduri-erau poduri suspendate pe vremea aia.

  4. Ce amintiri frumoase ai, Alexandru. 🙂 Îmi place cum povesteşti. Mai m-am simţit şi eu pe o bicicletă în călătoria voastră, râzând cu pofta vârstei de 20 şi ceva de ani. 🙂

    • Ma bucur ca te-ai dat si tu cu bicicleta cu noi.
      Si acum ne distram si ridem de orice,cind sintem impreuna,dar risul acela este specific tineretii.Doar atunci rizi pur si simplu.

  5. Se zice cî amintirile trebuie create.
    Tu ţi-ai creat văd o serie de amintiri frumoase.
    Mulţumim că ni le împărtăşeşti. 🙂

    • Maria,cind imi amintesc ceva,ma reintorc in locul si la virsta respectiva.
      Momentele speciale din viata noastra nu sint gindite,nu sint construite nici create,ci doar traite cu intensitate.Eu retraiesc acele momente.
      Ma bucur ca pot sa vi le impartasesc in asa fel incit sa va regasiti in ele.

  6. Tocmai admiram pe net hiacintul(zirconul galben, portocaliu şi roşu) şi mi-am amintit de tine.
    O săptămână faină să ai!

    • Iti place piatra mincinoasa?
      Da e frumoasa,dar e „folosita frecvent” ca substitut de diamant,de smarald,de topaz, de rubin…
      Multumesc!
      Sper sa fie cum zici tu sfirsitul de saptamina,ca acum nu-i distractiva de loc.

  7. alexandru cui îi vorbeşti de geruri? 😆 să-ţi spun cum sunt gerurile la braşov? sunt o pisică de iarnă! dar e bine că suntem diferiţi… pe mine primăvara mă oboseşte.

    • Nici nu-mi inchipuiam ca aici sint mai reci decit in alta parte.Cred ca prin zonele pe unde sufla Crivatul e cumplit.
      Baiu e ca la noi e multa umezeala si sufla vintul.Din cauza asta frigul pare mai frig decit daca n-ar fi asa.

  8. Iubesc libertatea pe doua roti! Nu e pentru mine, dar o inteleg si ii admir pe cei care si-o asuma.
    Frumos, Alexandru.

    Am trait si eu astfel de peripetii, pe la aceeasi varsta. Cheile Nerei primavara-vara, cu coborare in Pestera Dracului, legata fiind de mijloc cu o coarda de alpinism si lasata-n pestera cu intrare aproape verticala de un coleg de facultate, membru al unui club de alpinisti. Apoi Cheile Bicazului toamna-iarna, aproape pe gheata, cu Valsis si acelasi coleg alpinist. Noi trei, pierduti prin munti, innoptand in Tulghes, in casa unei vaduve care ne-a primit cu inima deschisa desi era deja intuneric afara, eram necunoscuti si inarmati cu topoare la brau. Baietii au fost inteligenti, m-au trimis pe mine sa vorbesc cu ea si sa-i cer gazduire. Cu zambet pe buze si fara topor… 🙂

    Bine va gasesc in 2011! Pe toti.

    • Nici eu nu m-am mai dat cu bicicleta de mult timp.
      Motorete Mobra nu mai sint,iar motocicletele s-au lins pe bot de mine dupa doua trinte zdravene.Merg pe jos,insa,cit pot de mult.Inclusiv la si de la lucru-cite 5 km dus si intors,
      Bine ai venit!
      La prieteni,ca acasa.

  9. raspund aici ca acolo nu mai am loc. am participat la tot ce ai enumerat mai sus, doar sa stau in ploaie si in noroi nu-mi surade. nu-mi place sa ma ploua si urasc noroiul. dar daca ma etansez complet, fac si asta 🙂

  10. E haios sa citesti pataniile altora, e placut sa mergi -cu ajutorul a ce povestesc altii- prin lume. Eu, nu! Sunt mai „casnica” si mult mai comoda. Merg pe munte doar daca se poate cu masina; desi nascuta si crescuta in Vale, am urcat o singura data in Retezat. Rusinica, vor spune unii.
    Va admir iesirea si sunt sigura ca vor mai urma si altele, povestite aici. Acum, oare va resimtiti dupa acele cazaturi? – intreb si eu, de curiozitate.

    • Avind in vedere nenumaratele cazaturi cu trotineta,de prin copaci,cu bicicleta,la catarari-o data,pe o cascada de pietre in Muntii Bihorului,am alunecat,m-am prins cu mina de un maces care,normal mi-a infipt un spin mare in palma si-atunci am luat mina si m-am “loposit”,lipit ca o balega dupa o cadere de 2m,pe pietre.Un an de zile n-am putut sa rid .Cazut cu pietre in brate si mi-am fisurat citeva vertebre.Rabdat frig prin statiile de autobus in iesirile in interes de serviciu.Da,ma resimt dupa toate aceste “bucurii” ale tineretii.Ma doare spatele de mor de fiecare data cind se schimba vremea,cind nu se schimba,dar ploua la 150km departare de locul in care ma aflu,cind e frig.
      Esti un pic cafea amara ca vrei sa-mi amintesti cum ma simt acum.Tocmai de aceea eu vreau sa-mi amintesc cum era cind mi se filfiia de cum s-ar putea sa ma simt la batrinete,in eventualitatea ca ajung la -atunci atit de indepartata batrinete.Pe vremea aia nu-mi inchipuiam ca n-o sa cad de pe stinci,ca n-o sa fac stop cardiac cind,dupa doua ore de dans neintrerupt saream in apa de pe care tocmai am spart gheata.

  11. Salut, faina povestire din amintire, pacat ca nu e toata calatoria..!

    • Servus Alin!
      Pai n-am mai facut turul tarii.Ne-am jucat in Chei.Au fost si acolo citeva momente deosebite pe care o sa le povestesc cu alta ocazie.

  12. Putini oameni au asemenea amintiri deosebite!
    Esti una cu natura, cu muntele… se simte din cuvintele tale!…

    • Nu stiu.Cred ca toti sau aproape am vazut o furtuna din apropiere sau din mijlocul ei.Poate ca faptul ca iubesc natura ma ajuta sa o observ si sa fiu cit mai apropiat de ea.De aceea retin imagini,sunete,nuante si imi amintesc cu bucurie fiecare intimplare in parte.Pentru mine fiecare iesire este deosebita si ma bucur cu totul de ceea ce primesc .

  13. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  14. Foarte faina aventura. M-a cuprins emotia citind-o. Stau si ma gandesc, ca Hanul Pescarilor e in paragina totala, la Ludus eu nu m-as caza, mai bine as dormii afara, iar in Cheile Turzii…cehoaice nu mai sunt…Fain!

    • Pai, la Ludus afara am dormit si noi.Pacat ca nu mai este Hanul Pescarilor, era un bun loc de tranzit.
      In Cheile Turzii sint si acum cehoaice, dar vin cu motociclisti.
      Cred ca fiecare iesire fara pregatire este o aventura.Si daca ai si virsta cind rizi de orice problema ( cam cum e si a ta, a voastra), totul este fain.

  15. Ale tineretii valuri… cu maluri, suisuri si coborasuri…
    Mai spune dragule, mai spune…ca bine le zici. Sunt autentice, spontane, din suflet, cu suflet si pentru suflet.

  16. Frumos! Pentru o clipă parc-am văzut și eu spectacolul furtunii și am simțit aerul proaspăt de după… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: