Amintiri

Fata in fata cu casa in care locuiam era o biserica .Maaare.Trebuia sa-mi las capul pe spate sa-i vad cele doua turnuri cu clopote.

Biserica Franciscana .

Pe atunci nu stiam asa ceva si nici nu ma interesa.Eram un copilut de 5-6 ani.

Acolo era un fel de refugiu pentru mine.

Intram,ma intindeam la unul din vasele din piatra cu apa sfintita,imi inmuiam degetele si-mi faceam cruce,apoi intram in biserica.

Era tare frumoasa,cu banci,pe pereti tablouri si si statui,iar in fata tablourilor si statuilor erau niste suporti pe care iti puneai genunchii,iar mai sus suport pentru pus cartile de rugaciuni.

Cind eram suparat,ma cataram pe un astfel de stativ sa ajung la urechea celei care era in tablou si sa-i spun necazurile mele.

Mergeam acolo numai cind nu era nimeni sau numai preotul-un tinar-care nu-mi spunea nimic,ma lasa sa ma catar si statea in preajma mea,sa ma prinda in caz ca as fi alunecat.

Stateam in banci si urmaream firul cite unei raze de soare strecurate prin ferestrele cu vitralii.

Era liniste si fiecare zgomot,cit de mic,reverbera auzindu-se tare,tare.

Intr-o zi,suparat ca tocmai o incasasem zdravan,nu stiu pentru ce,am intrat in biserica sa ascult clopotele.

Biserica era plina de lume,iar lateral,in amvon preotul cu carti in fata se pregatea sa-si inceapa slujba.

Am mers in fata bancilor,mi-am ridicat miinile lateral si am asteptat….

Cineva a deschis usa sa intre in biserica si se auzea strada.

Inchide usa! am strigat.

Si-au inceput…baaang,… baaang,…baaang zicea rar colpotul mare.Dupa citeva lovituri a inceput clopotul mic,,,biing,bing,bing….baaaang,baaang…bing,bing….baaaang.Vibra toata biserica.

Stateam si plingeam asa cum pling copiii,doar cu lacrimi mari curgindu-mi pe fata.

Ultimele sunete baaaang…..baaang,…baaang…

Sunetul profund cobora pe linga pereti,se aduna in centrul bisericii si simteai cum te inalta,te ridica .Baaaang…mergind din ce in ce mai departe,parca,mai departe ducind cu el necazuri mari de copii mici.

Nu cred ca mai respira cineva in linistea care s-a lasat dupa ce s-au pierdut ultimele vibratii,s-a stins sunetul clopotului.

Saru’mina! am strigat si-am fugit afara.

Curtea casei noastre dadea in parcul orasului .Dupa ce traversai cu grija podul de peste canalul morii,ajungeai in parc.Avea-mai sint citiva-castani,plopi,platani atit de grosi ca trebuiau sa se tine de miini patru cinci barbati,sa-i poata cuprinde.

Intotdeauna asteptam cu mare nerabdare sa vina primavara.

Intr-u an vazind ca nu prea se indura sa vina,m-am dus la biserica din fata casei,m-am urcat pe suportul de rugaciune si,la urecche,am rugat-o pe cea care era in tablou sa-i zica primaverii sa vina.

Preotul m-a luat jos si mi-a spus sa merg in parc,sa-mi ridic miinile lateral,sa-mi las capul pe spate,sa ma rotesc o data,de doua ori si sa strig:Hai primavara,hai!

Zis si facut,iar a doua zi am mers sa vad…

Uite,au mai iesit niste boboci,au mai aparut niste frunzulite…

Zi de zi,chemam primavara,iar ea venea.Plesneau bobocii de castan,crestea iarba, apareau flori viorele,ochiul boului.

Mami,mami,hai sa vezi cum vine plimavala daca am chemat-o!

Anunțuri

36 răspunsuri

  1. hmmm…. în fiecare suflet de om matur doarme un copil, cu amintirile lui cu tot. suntem pierduţi dacă el nu doarme acolo, suntem ca fără de mâini şi picioare dacă el nu trăieşte, dacă nu respiră şi nu ne aminteşte cine suntem de fapt: nişte copii, oricât de mult umblăm sau aflăm despre lume.
    e bine că ai amintiri şi că mai poţi să aduci cu ele anotimpul dorit. cam tot aşa mi-am chemat şi îmi mai chem şi eu iernile. 🙂

    • Nu doarme Pisi.
      E treaz si din cind in cind ne trage de mineca sa mai vedem,ne inghionteste…ai vazut? si sarim intr-un picior ,rizind..

  2. Frumoase amintiri ai, Alexandru. Nu poţi să faci şi acum la fel ca să vină primăvara mai repede? 🙂 Dar după Crăciun. 😉 Am aşa un chef să văd o explozie de culori. Nu, nu artificii. Deşi îmi plac şi ele foarte mult. O explozie a naturii. Şi parfum de flori. Şi buburuze. Să văd colţul ierbii. Şi să respir adânc mirosul de iarbă cosită. 🙂

    • Iti dai seama ce dor imi este mie,ca acum ninge la Cluj,,,ca iarna.
      Cu niste fulgi mari cit palma,nu vezi la 10 m si daca nu te scuturi din cind in cind te confunzi cu mediul.

  3. Erai de mic profund si rabdator… Copiii de azi nu mai au rabdare, mereu nazurosi, pretentiosi… Vor toata lumea la picioarele lor. Erau si alte vremuri…
    Te fericesc ca ai ninsoare la geam. la noi e doar frig…. si vant taios…. inca.
    Seara frumoasa!

    • Nu cred ca e vorba de rabdare.
      Erau momentele in care eram,cu mine si tot ce era imprejur ma proteja,ma insotea,imi dezvaluia…
      Mi-au placut bisericile intotdeauna,la fel cum imi place padurea,dar nu cu multa lume ci doar noi,eu si ea.

  4. azi a nins prima oara…mi-e tare greu sa-mi imaginez primavara acum. sensibila amintire si tare emotionanta…

  5. Multzi ani iubitzi si fericitzi ! Alexandrule !

    elvis presley-amazing grace

  6. Multi ani traiascaaaaaa… multi ani traiascaaaaa…
    laaaaaaaaaa muuuuuuulti aaaaaaaani!!!…

    Un gand bun pentru cei douazeci si ceva de ani pe care ii implinesti azi: sa ramai copil in suflet, Alexandru!
    Sa te bucuri de Tunde, de fiecare zi si de fiecare noapte… sanatos, fericit, bogat si liber!

    • Le multumesc la cele doua IS!
      Pentru suflet nu-i problema,sint copil,numa sa nu se transmita si la restul…
      Am…douazeci si…treizecisicinci de ani.
      Sint ,sanatos ,fericit,bogat si liber impreuna cu fetele mele.

  7. La multi ani, Alex!! salutari amestecate cu zapada de undeva, de prin Austria!
    Petrecere frumoasa!!!

  8. si pentru ca sunt „fond of” zilele astea, si pentru ca poate insoti spatiile oricarui loc:

    • EO mica problema.Sint la lucru si aici nu vad si nu aud,dar o sa ma delectez dupa ce ajung acasa.
      Multumesc!

      • vis-s-vis de topic,
        m-ai nimerit, biserica mea favorita (to say so) este biserica lui sf francisc de assisi din santa fe !
        iti recomand filmul asta:

        http://www.imdb.com/title/tt0069824/

      • O sa-l vizionez diseara.
        Daca te intereseaza si ajungi in Cluj,gasesti una in Piata Muzeului.
        In chiliile fostei manastiri este Liceul de Muzica,partea cu internatul si salile de studiu.
        Merita vazuta.
        Cea de care am spus nu e in Cluj.

  9. inteleg ca e ziua ta? la multi ani si de la mine, sanatate maxima si tot ce-ti doresti sa se implineasca exact asa cum ai visat!

  10. la mulţi ani, alexandru!
    te voi sărbători şi pe tine în această seară!
    să ai parte de tot ce îşi doreşti şi să îţi doreşti tot ceea ce oamenii dragi şie veghează să ţi se întâmple.
    pe seară, o colindă de la mine, ciuleşte urechile!
    http://www.youtube.com/watch?v=m78l28tcIE0

  11. Si inca odata spun ca esti un norocos. Chiar daca aveai suparari, aveai si acel minunat loc de refugiu. Eu imi amintesc de biserica in ideea ca de sarbatori trebuia sa invat o poezie si sa o recit in fata tuturor. Atunci nu gaseam nimic placut sau frumos, abia acum, la batranete stiu sa gasesc adevarata valoare a acelor zile speciale. Oricum, bisericile unitariene nu au nimic spectaculos, putine elemente ti-ar putea atrage atentia. Dar asta este alta poveste.
    Cert este ca ma bucur pentru tine si pentru faptul ca ai trait sunetul clopotelor de atunci, pe cand eu le-am descoperit tarziu.
    Si, pentru ca a fost ziua in care ai implinit zeci de mii de zile, iti doresc sanatate maxima si liniste in suflet! La multi ani!

  12. Absolut superb, m-ai lasat fara vorbe.
    Si „La Multi Ani!” si la multe texte si fosile.

  13. F util,Multumesc!
    Noroc ca stii scrie si o faci bine.

    Cred ca fiul tau,daca ti-ar citi numele de blog ar intelege cam asa: F Util i(i) Tati !

    Aia cu fosilele imi place,mai ales daca e vorba de lemne (lemn fosil)cum e cel din poza de start.

  14. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  15. Frumoase amintiri, frumoase cuvinte!

  16. Tare mi-a placut postarea ta! 🙂
    Mi-e imi placea sa urc in turnul muezinului , la geamia din orasul vechi si sa privesc de acolo de sus marea si orasul… 😀

    • Multumesc!
      Cred ca era o senzatie, o stare speciala sa fii deasupra tuturor, sa vezi orizontul departe, mult mai departe.
      Daca as fi avut asa ceva sigur m-as fi urcat si eu.In special in adolescenta,cind am cercetat toate turnurile,podurile si mai ales subteranele Clujului si imprejurimilor.

  17. Un vechi proverb chinezesc spune ca oamenii se nasc infiniti…dar putini mor astfel…

  18. Reblogged this on innerspacejournal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: