S-a intimplat in urma cu sase ani,in ianuarie.
Era o iarna rece,dar uscata si fara nici un pic de zapada.Cind si cind mai tragea cite o vintoasa cumplita care viscolea…praful.
Avem o prietene veche cu reale calitati extrasenzoriale si care in doua cazuri ne-a fost de mare ajutor cu stiinta ei.
A venit intr-o zi la noi sa ne povesteasca de intilnirea care va avea loc in Cluj.Intilnire la care vor participa “paranormali” din intreaga lume,cam 30 de persoane.Era extrem de incintata si a venit special sa ma invite si pe mine la conferinte si experiente.Mi-a dat si un pliant cu tipul de “spiritualitate” pe care il practica cei care vor veni.
Urma sa se “palpeze” punctele firbinti din punct de vedere energetic din Cluj,iar momentul culminant sa fie o iesire la Padurea Baciu.
Nu mai stiu,dar ceva nu mi se potrivea si i-am multumit pentru invitatie,dar eu n-o sa merg.
Si-a dat seama de asta,dar n-as putea sa merg cu ei la Padurea Baciu pe post de paznic ?Sa opresc eventualii curiosi care i-ar fi deranjat.
Desi deja simteam,stiam ca n-am nimic in comun cu ei si ca eu n-am ce cauta acolo,am cedat insistentelor si am promis ca voi fi simbata dimineata la locul de intilnire de la Hoia.Asta se intimpla joi.
Vineri dimineata mergeam la lucru.Pe jos-cam 5 km.Cu miinile in buzunare,fredonind o melodie.Cind am ajuns la aprox.100 m de intrarea in fabrica,pe la Poarta II,am alunecat pe unica bucata de ghetata de pe toata strada -cam 10 cm de gheata- si…am scos mina dreapta din buzunar si m-am sprijinit de pamint,dar stinga n-am mai avut timp s-o scot si am pus jos genunchiul.N-a fost bai pina cind am incercat sa ma ridic.Atunci s-a golit de aer tot imprejurul.M-a ajutat un tinar sa ma rid,m-a scuturat de praf si cu o caldura cumplita venind dinspre interior,cu strada dansind in fata ochilor incet,incet m-am indrepta spre fabrica.Cu greu am ajuns in biroul meu cu mai multi colegi care ma intrebau ce s-a intimplat si cind m-am asezat,mi s-a rupt filmul.Atunci mi-am dat seama ca daca indoi piciorul sting,mor.M-a dus un coleg cu masina acasa-urgenta de la Ortopedie e aproape de mine-,am urcat intr-un secol cele patru etaje,intr-un alt secol m-am dezbracat,m-am spalat ,m-am imbracat la loc si am mers la urgenta pe jos.
Ce s-a mai intimplat acolo e altceva si n-are legatura cu ce spun.
Cert este ca atunci cind am simtit ca nu-i bine sa merg cu “paranormalii” a fost in regula.In momentul cind am cochetat cu ideea de a merge cu ei,chiar si numai in apropiere,am incasat-o.Am fost oprit in modul cel mai dur sa ajung acolo.Adica pina la 50 de ani am traversat munti,m-am catarat,am cazut,si cite alte,dar niciodata nu mi-am rupt nimic si acum,mergind pe strada cu miinile in buzunare,cad pe burta ca fraierul,pe loc drept si-mi sparg rotula in doua.
M-a vizitat prietena la spital.Se simtea vinovata ca a insistat,dar ea n-a avut nici o vina.
Vina era numai a mea.Am ignorat avertismentul si am luat-o!
Like this:
Filed under: Intimplari neobisnuite Tagged: | Blogul lui Fosile, cazatura, intilniri, Padurea Baciu, paranormali, rotula sparta
cam asta cred si eu, ca e mai bine sa stai de-o parte. nu sunt eu in masura sa judec, insa nu tot ce e in jurul nostru ne e de folos. de unele lucruri e mai bine sa te feresti.
sanatate multa, alexandru!
Nu neaparat,dar cind simti ca nu-i in regula sau si mai clar ,ai tot felul de atentionari,daca nu tii cont de ele o incasezi.
Saru’mina!
Asta e în loc de motto: “să ai mereu încredere în instinct ?!”
Interesant şi pilduitor post, deşi… dureros – pentru tine la propriu.
Cele bune!
Instinctul nu te inseala niciodata,asta daca stii sa-l citesti,daca iti intelegi reactiile.Ratiunea nu-i intotdeauna cea mai corecta intr-o situatie data.
N-am judecat pe nimeni.A fost numai vina mea.
Saru’mina!
Da…
Te pun pe ganduri toate aceste patanii. Ar fi bine sa ajungem la acel nivel de cunoastere, in care sa recunoastem aceste semnale, aceste simtiri de dinainte sa se intample ceva.
George,eu am inteles,ca de-aia am refuzat initial sa merg,dar…
Trebuia sa primesc o lectie pe care sa nu o uit.
Cind stii clar ca nu trebuie sa,pai atunci sezi pe curu-ti!Ca daca nu o iei.
Chiar si rotula sparta cu tot ce a implicat-spitalizare,operatie,dureri cumplite ,recuperare greoaie,ca nu mai eram de 20 de ani,toate astea au fost spre binele meu.Probabil daca n-as fi cazut si as fi mers,mi-ar fi fost infinit mai rau.
Eu am multumit ca am primit aceasta “pedeapsa” blinda pentru ce meritam!
Eu am o vorba: “Ce se-ntampla, tot se-ntampla!”. Cred ca si daca ai fi stat acasa, tot ai fi luat-o. E clar ca sunt unele lectii pe care trebuie sa le primim, ca sa ne reamintim ca suntem doar “praf in vant”. Cu siguranta ca in toata perioada lunga si grea cat ai stat in medical ai avut timp sa te gandesti la toate…
Ce mare moralista esti.
Crezi ca atunci cind te doare tare ceva,ai chef sa faci filozofie,sa cauti in profunzimea intimplarilor?
Dupa aceea am avut timp.Atunci am realizat doar ca,daca nu respect indicatiile date pentru protectia mea,exista si alte modalitati sa fiu oprit.
La tine era, cum spui, interdictia de a merge in padurea cea bizara.
Dar la mine, asta iarna pe la inceputul lui ianuarie, ce-o fi fost, cand o colega m-a invitat sa mergem pe jos pana in centrul orasului, dupa serviciu, si am alunecat pe una din putinele limbi de gheata sucindu-mi glezna, de ma resimt si acum? Am scris eu atunci ceva despre glezna luxata, cam filozofic. Realitatea e ca am dat vina pe colega in sinea mea, ca a insistat. Si eu, la fel ca si tine, nu aveam chef sa merg. Dar cand cineva te roaga repetat, iti vine greu sa refuzi, vrei sa-i faci o bucurie. Si mi-am facut mie…. pocinogul. Cred ca va trebui sa arunc toate incaltarile cat de cat mai inalte. Am resimtit-o ca pe o pedeapsa. Ceva deloc bun a fost in ziua aceea in aer, un gand mai neprietenos al cuiva, o forta malefica a facut sa se intample asa. tu spui ca a fost padurea. Si daca n-a fost ea, ci un complex de ganduri, o acumulare care s-a revarsat brusc, afectandu-te in acel moment? Fiindca in alte dati padurea nu s-a suparat pe tine… Oricum, sunt doar ipoteze.
Nu era interdictia de a merge in padure,ci cea de a insoti grupul de paranormali.Cu ei n-aveam nici o compatibilitate.
Daca as fi vrut sa merg undeva in oras impreuna cu ei,as fi patit la fel.In cazul tau,probabil ai preluat o “problema” a prietenei tale care pe tine te-a luat pe nepregatite si de aceea a fost atit de dura.
Daca este ceva sa se intample atunci se va intampla. Era clar ca putea fi mai rau pentru tine daca mergeai cu ei. Acum mai rau nu stiu ce putea fi, dar nu trebuia sa mergi. Dumnezeu intervine in viata noastra si uneori ne dam seama imediat, alteori mai tarziu. Fiecare spera sa descopere la timp unele lucruri, dar dupa acest necaz este clar ca ai devenit mai intelept si mai prevazator.
Nu stiu daca mai intelept,dar sigur tin cont de instinct si de diversele semne care mi se arata.
Si eu cred in semnele pe care Universul ti le trimite cateodata, dar sunt de parere ca orice experienta merita incercata macar o data in viata. Avem nevoie de inedit in fiecare zi si de multe ori ne complacem in rutina, asa ca orice oportunitate de a experimenta ceva nou e binevenita…
Cea mai buna luna, Alexandru!
Am experimentat tot ce am putut,dar si am tinut cont de ce nu trebuia sa fac sau daca nu,mi-am asumat consecintele.
Chiar nu-mi lipsea de loc “experienta” cu spitalul de ortopedie.Nu atit rotula si operatia,cit ce am trait acolo a fost cel mai cumplit cosmar pe care nici nu mi l-as fi putut imagina-si nu duc lipsa de imaginatie.
Si tie (voua) o luna cum iti doresti!
Saru’mina!