Prin padure

Era pe la sfirsitul anilor ’70.

Aveam o suparare  si trebuia sa iau o hotarire.

Si cum aveam citeva zile libere, m-am gindit ca muntele, padurea mi-ar limpezi gindurile si m-ar ajuta.

I-am spus si mamei care mi-a sugerat sa iau cu mine si folia cu care am acoperit mobila la zugravit ( ca, poate, ploua) si m-am pregatit de drum.

Cind am coborit din autobuz, la Lunca, pe valea Ariesului, a inceput ploaia.Fara tunete, fara fulgere, doar ploaie.Cind mai tare, cu bulbuci, cind mai slaba, dar fara intrerupere.

Mergeam prin padure, pe ploaie, fara ginduri.Doar sunetul ploii ma insotea constant si monoton .

In conditiile astea poti merge zeci de kilometri fara sa-ti dai seama de timpul trecut, de distanta parcursa.Pas dupa pas, intr-un tirziu am ajuns la baza unui perete stincos pe care chiar n-aveam nici un chef sa-l  escaladez si nici sa caut o ocolire spre stinga sau spre dreapta.

Am cautat  o adincitura in perete, intr-un loc in care nu este nici o siroire de pe stinca si nici nu sint urme de animale( sa nu fie nevoite sa-si schimbe drumul obisnuit ).Mi-am facut o copertina deasupra adinciturii din stinca pe care am intins folia data de mama, am asternut pe jos cu frunze si m-am cuibarit in adapost.

Nimic nu  poate fi mai placut decit sa fii pe munte, in padure, intr-un adapost uscat si cald si sa fumezi linistit uitindu-te cum ploua.

Intr-un tirziu, in noapte, am adormit.

Am dormit ca un prunc si m-am trezit odata cu soarele care incerca sa-si strecoare raze printre nori si printre coroanele copacilor.

Mi s-a parut ca misca ceva la picoarele mele, dar cind am catadixit sa ies din sac, nu era nimic…,doar o urma , destul de mare si inca calda.De parca ar fi stat mai mult timp cineva, ceva acolo.

Putea fi  ciine,  lup, vulpe,  om.Dar n-am vazut astfel de urme pe pamintul ud din jurul adapostului meu.

Oricum, cineva- animal sau om- a stat toata noaptea la picioarele mele si mi-a vegheat somnul sau doar s-a adapostit de ploaie simtindu-se in siguranta alaturi de mine.

Un vot de acceptare, un vot de incredere.

Am lasat acolo toata mincarea pe care o aveam, am multumit padurii si muntelui si am pornit spre casa.

Stiam cum trebuie sa procedez.

Poza 126

Flori de cimp...montan

Flori de cimp…montan

Iasiul nu

Nu, Iasiul nu va mai fi una din destinatiile mele.

Si desi trebuie sa fie un oras frumos, cu mare incarcatura istorica si culturala, mi-a lecuit dorinta de a-l vizita, de a-l cutreiera, de a incerca sa-i traiesc un pic din viata lui.

Am incercat de trei ori si n-a  mers.

In urma cu trei ani am fost preluati de cineva la intrare si l-am traversat in viteza.

Citeva zile mai tirziu ne-am plimbat pe linga Palatul Culturii care era imbracat in schele si pe linga care treceau siruri, siruri de muncitori chinezi.

Am ajuns si-n preajma parcului, dar nefiind voie cu catei, am ramas pe margini.

In urma cu doi ani, din lipsa indicatoarelor de circulatie- desi am vrut ( in prima faza) doar sa-l traversez si dupa citeva zile sa-l vizitez- am ajuns in fata Teatrului de unde , pe niste stradute am ajuns…nu stiu unde si am fost dirijati prin telefon.

In acest an, tot cu intentia de a-l traversa la capatul unui drum lung , am ajuns …nu stiu unde, tot din lipsa indicatoarelor de circulatie.Un taximetrist m-a trimis pe una din cele sapte coline si cu greu l-am traversat.

Iesenilor, nu stiu cum va descurcati voi prin labirintul orasului.

Dar un turist, un strain n-are cum sa stie unde este si pe unde sa mearga…undeva.

Nu sint indicatoare de circulatie, peste tot sint sapaturi care te obliga sa mergi numai pe o parte sau pe alta si ajungi…

Sensurile giratorii n-au explicatii de iesire spre nenumaratele diferite destinatii, politia de la circulatie nu-i nicaieri ca sa dea explicatii, sa dirijeze, iar taximetristii te trimit aiurea.

Mie mi-a ajuns.

Mortal de frumoasa

https://fosile.wordpress.com/

Miscare

https://fosile.wordpress.com/

Spectacol

https://fosile.wordpress.com/

Co-cirdasie

https://fosile.wordpress.com/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 254 other followers