Simbata am pornit destul de tirziu de acasa si normal,cel mai apropiat loc sint Cheile Turzii.
Am mers in partea din spate a Cheilor,dinspre Sandulesti,am lasat masina in parcare si am pornit spre chei.
Oare unde mergem?
Zice sotia,sa urcam pe versantul impadurit.
Poate va amintiti de : http://fosile.wordpress.com/2011/04/13/curiozitati-casnice/

Start
Nici nu indrazneam sa ma gindesc la apropierea de margine daca ajungem sus,dar pe caldura asta e mai bine sa ne plimbam prin padure.
Un prim popas la umbra unui pom inflorit,

flori

Directii
N-am putut sta prea mult si am pornit inainte

de la umbra padurii de aluni
Catelul alerga de la unul la altul,dar urcusul era extrem de greu.Abrupt.Noroc ca era umbra.

Greu la deal…

Carari

directie
Parca era din ce in ce mai greu si nu se intrevedea virful,platoul de sus al cheilor.
Am pornit singur in cercetare si daca mai este mult ne intoarcem.
Nu mai era mult,

Spre
M-am asigurat ca se poate sta suficient de departe de margine (din pacate nu este nici un grilaj de protectie),sa nu-i fie rau sotiei si m-am intors dupa ea.
Am mers eu in fata si …

Belvedere
Pentru mine a fost mai mult decit “Belvedere” sa ne bucuram impreuna de inaltul Cheilor,a muntilor,fara sa ne fie rau,fara sa ne fie frica.

Cheile Turzii
Nu eram chiar pe platou,dar era suficient.
Inca citeva poze la o tigara si o cafea

Sus

Un zimbet de familie
si ne-am intors.
Pentru mine a fost una din cele mai frumoase iesiri in familie.Fara incidente,fara cazaturi,fara frica.Doar noi si natura atit de frumoasa doar pentru noi.
Filed under: Amintiri, Excursii, Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, carari prin padure, catel, Cheile Turzii, Excursie, Familie, flori, fotogarfii, marcaje, padure, punct de belvedere, stinci, urcus | 27 Comentarii »