Aragonit

O bucatica

O bucatica

In filon

In filon

Aici am scris despre aragonit: http://fosile.wordpress.com/2010/12/07/aragonit/

O piatra

https://fosile.wordpress.com/

Mai moare

https://fosile.wordpress.com/Mai moare o casa.

E din Odorheiu Secuiesc.

Oare ce va “creste” in locul ei?

Dupa ploaie

https://fosile.wordpress.com/

Poza 127

Travertin

Travertin

Prin padure

Era pe la sfirsitul anilor ’70.

Aveam o suparare  si trebuia sa iau o hotarire.

Si cum aveam citeva zile libere, m-am gindit ca muntele, padurea mi-ar limpezi gindurile si m-ar ajuta.

I-am spus si mamei care mi-a sugerat sa iau cu mine si folia cu care am acoperit mobila la zugravit ( ca, poate, ploua) si m-am pregatit de drum.

Cind am coborit din autobuz, la Lunca, pe valea Ariesului, a inceput ploaia.Fara tunete, fara fulgere, doar ploaie.Cind mai tare, cu bulbuci, cind mai slaba, dar fara intrerupere.

Mergeam prin padure, pe ploaie, fara ginduri.Doar sunetul ploii ma insotea constant si monoton .

In conditiile astea poti merge zeci de kilometri fara sa-ti dai seama de timpul trecut, de distanta parcursa.Pas dupa pas, intr-un tirziu am ajuns la baza unui perete stincos pe care chiar n-aveam nici un chef sa-l  escaladez si nici sa caut o ocolire spre stinga sau spre dreapta.

Am cautat  o adincitura in perete, intr-un loc in care nu este nici o siroire de pe stinca si nici nu sint urme de animale( sa nu fie nevoite sa-si schimbe drumul obisnuit ).Mi-am facut o copertina deasupra adinciturii din stinca pe care am intins folia data de mama, am asternut pe jos cu frunze si m-am cuibarit in adapost.

Nimic nu  poate fi mai placut decit sa fii pe munte, in padure, intr-un adapost uscat si cald si sa fumezi linistit uitindu-te cum ploua.

Intr-un tirziu, in noapte, am adormit.

Am dormit ca un prunc si m-am trezit odata cu soarele care incerca sa-si strecoare raze printre nori si printre coroanele copacilor.

Mi s-a parut ca misca ceva la picoarele mele, dar cind am catadixit sa ies din sac, nu era nimic…,doar o urma , destul de mare si inca calda.De parca ar fi stat mai mult timp cineva, ceva acolo.

Putea fi  ciine,  lup, vulpe,  om.Dar n-am vazut astfel de urme pe pamintul ud din jurul adapostului meu.

Oricum, cineva- animal sau om- a stat toata noaptea la picioarele mele si mi-a vegheat somnul sau doar s-a adapostit de ploaie simtindu-se in siguranta alaturi de mine.

Un vot de acceptare, un vot de incredere.

Am lasat acolo toata mincarea pe care o aveam, am multumit padurii si muntelui si am pornit spre casa.

Stiam cum trebuie sa procedez.

Poza 126

Flori de cimp...montan

Flori de cimp…montan

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 257 other followers